Singurul moment din viață când soția îți este recunoscătoare

La trei noaptea, vine Ion acasă beat mort, înjurând, cu urme de bătălie.

Se-mpleticește-n hol, varsă pe mochetă, mai dărâmă câteva obiecte neidentificate, pe câteva le sparge, ajunge cu fruntea-n ușa dormitorului, în cele din urmă cumva e-n pat și adoarme.

Dimineață se trezește într-o atmosferă idilică. Prin geamul deschis se aud păsărelele, alături pe noptieră e o aspirină, miroase a curat. Se scoală buimac, pe oglindă vede un bilet:

"Scumpul meu, bună dimineața, ai micul dejun în bucătărie. Eu m-am dus la cumpărături".

Din ce în ce mai nedumerit, pornește spre bucătărie. Peste tot e curățenie desăvârșită, în hol arde o lumânare parfumată, nici urmă de borâtură pe mochetă. În bucătărie, copilul își termina micul dejun, iar al lui, aranjat cu grijă, sta undeva la cald.

Cu oarecare timiditate, Ion chestionează copilul:

- Ce s-a întâmplat de fapt azi-noapte, fiule?

- A, păi ai venit pe la trei, foarte beat.

- Și?

- Ai vomat pe mochetă.

- Și?!

- Ai spart vaza aia frumoasă de la bunica și te-ai dat cu capul de ușa dormitorului.

- Și?!

- Și pe urmă mama te-a târât în pat.

- Și?!

- Și a-nceput să te dezbrace, dar, când să-ți desfacă pantalonii, tu ai zis: "Lasă-mă cucoană-n pace, că-s om însurat."