Cum stă treaba cu înmormântările

Înmormântare UE:

1. A crăpat nea Xulică.

2. Constatăm asta.

3. Aducem și un medic/scoatem certificat prin care constatăm asta și pe hârtie.

4. Sunăm firma de servicii funerare, comandăm una bucată sicriu.

5. Îl ducem pe nea Xulică la capelă.

6. Anunțăm pe cei apropiați că a crăpat nea Xulică. Le zicem adresa capelei.

7. Ne adunăm la capelă, schimbăm o vorbă despre nea Xulică.

8. În cursul aceleiași zi, pompele funebre vin, îl ridică pe nea Xulică și îl îngroapă/incinerează/împăiază/criogenizează/ce-o fi, în funcție de preferințe.

9. Odată îngropat, Xulică acolo rămâne. Dacă doresc, vizitatorii sunt bineveniți cu o floricică sau fără...

Înmormântare românească

1. A crăpat nea Xulică.

2. Constatăm asta. Înainte de a suna la medic sau de a scoate certificat, îi sunăm pe toți cei care îl știu sau nu și anunțăm asta.

3. Anunțăm medicul să vină să constate decesul și pregătim echipamentul lui nea Xulică: costumul său cel mai bun, care i-a rămas cam mic sau e mare, și niște pantofi cu talpă de carton, că pielea e scumpă și oricum e mort; bani pe ochi, colac în mână, prescura pe piept.

4. Aducem trei femei să îl spele și doi bărbați să îl bărbierească - ritual antecreștin, apropo!, să-l îmbrace și să-l pună pe năsălie.

5. Mergem să scoatem certificatul, venim apoi acasă și ne facem loc prin marea de oameni care au venit să îl vadă pe Xulică mort și să bea gratis o țuiculiță. Între timp, Xulică e ținut pe masă trei zile. Așa mort, da.

6. Sunăm popa. Ne rugăm de el să vină de parcă ar fi ceva nemaiîntâlnit și nemaipomenit de nou în cariera lui și ne împrumutăm de bani, că dacă nu e mulțumit ni-l lasă pe masă și se cară. De parcă nu tot din banii noștri ar fi plătit!

7. Pe lângă oamenii care se foiesc prin casă, ne vor mai întâmpina pe drum încă pe atâția, ca să nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.