Torționarul Vișinescu își va petrece bătrânețea după gratii. Ce decizie au luat magistrații

"Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a dispus, la data de 10 februarie 2016, respingerea apelurilor formulate de către părți și a menținut hotărârea Curții de Apel București privind condamnarea inculpatului vișinescu alexandru la 20 ani de închisoare cu executare sub aspectul săvârșirii de infracțiuni contra umanității.

Hotărârea este definitivă, fiind prima soluție de acest tip pronunțată de o instanță în această materie. 

Dosarul a fost instrumentat de procurori ai Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, când, în premieră, aceștia au dispus, prin rechizitoriul din data de 16 iunie 2014, trimiterea în judecată a unei persoane pentru infracțiuni contra umanității, vizând fapte petrecute în perioada comunistă, dosarul fiind constituit ca urmare a sesizării formulate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 1956 - 1963, inculpatul, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic. Astfel, deținuții erau supuși unor condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente și fără să li se acorde îngrijiri sau asistență medicală adecvate. Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv, condițiile de detenție inumane, relele tratamente, bătaia și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de către deținuți erau tot atâtea acțiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.

Principalele categorii de deținuți aflate în penitenciar, așa cum reiese chiar dintr-o notă a inculpatului adresată Consiliului Securității Statului din anul 1967, erau: foști conducători în guvernele burghezo-moșierești și în conducerile P.N.Ț. și P.N.L.; foști conducători ai diverselor organizații subversive; foste cadre de conducere după 23 August 1944; foste cadre M.A.I. după 23 August 1944; foști conducători ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate.

Condițiile de viață din Penitenciarul Râmnicu Sărat, așa cum reies din documente și au fost descrise și de foștii deținuți, au creat premisele apariției unor afecțiuni deosebit de grave, soldate în câteva cazuri cu decesul, probând natura abuzivă și tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. (r) Vișinescu Alexandru.

Regimul impus nu asigura sub nicio formă condițiile minime de supraviețuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentințele se întindeau pe o perioadă care depășea 10 ani. Decesul deținuților survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceștia erau torturați fizic și psihic.

Până în prezent, din documentele studiate a fost identificat un număr de 138 de deținuți care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în timpul mandatului lui Vișinescu Alexandru.

De menționat este și faptul că regulamentele în materia condițiilor de detenție ce erau în vigoare în acea perioadă alcătuiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare și colonii de muncă, sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deținuților politici erau lăsate în grija comandanților de penitenciare și doar amendate prin ordine și recomandări neoficiale venite pe linie de partid. 

Practic, organizarea și funcționarea regimului de exterminare, neputând fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea și inventivitatea comandanților de penitenciare, dar și de obediența acestora și fidelitatea arătată față de partid. 

Repartizarea la conducerea penitenciarelor se făcea și prin raportare la calitatea deținuților politici și interesul Partidului pentru eliminarea lor rapidă. Se remarcă faptul că în cadrul Penitenciarului Râmnicu Sărat erau încarcerate preponderent personalități ale vieții politice, lideri ai partidelor istorice, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare și de încredere. Așa se explică duritatea extremă a comandantului Alexandru Vișinescu și rezultatele tulburătoare obținute în procesul de exterminare pus la punct de acesta", se arată într-un comunicat remis de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.