Într-o societate dominată de stereotipuri și discriminare, persoanele cu handicap sunt marginalizate, judecate și puse la zid. În aceste condiții, oamenii cu dizabilități sunt nevoiți să lupte atât cu boala, cât și cu percepția celor din jur, fiecare zi fiind o provocare.
La 48 de ani, Ion Gembășanu este, poate, mai optimist și mai încrezător decât un om perfect normal și sănătos. De mai bine de 42 de ani trăiește într-un scaun cu rotile, dar găsește zilnic puterea de a zâmbi și pare că nimic nu-l poate doborî. Ochii i se umezesc când povestește întâmplarea care i-a schimbat viața. La vârsta de cinci ani, în ziua de Crăciun, a suferit un accident groaznic din cauza unui pistol… de jucărie. A fost izbit de o mașină, iar diagnosticul pus de medici a fost crunt: paraplegie posttraumatică.
"În anul 1972, la vârsta de cinci ani, în ziua de Crăciun, am suferit un accident groaznic. Fusesem pentru prima oară la cinematograf și văzusem o scenă cu un pistol de jucărie în filmul «Cu mâinile curate». Când am văzut că toată lumea se ridică în picioare și aplaudă, m-am dus repede acasă, am luat pistolul de jucărie din pomul de Crăciun și am sărit în fața unei mașini. M-a lovit cu roata din față și m-a aruncat pe bordură. Am fost lovit în zona lombară, ulterior a fost secțiune de măduvă și diagnosticul a fost paraplegie posttraumatică și astfel am ajuns într-un scaun cu rotile", și-a început povestea Ion Gembășanu.
Campion național la powerlifting
Invaliditatea care l-a țintuit într-un cărucior l-a împiedicat să-și întemeieze o familie. De-a lungul timpului, a întâmpinat multe greutăți, ajungând chiar să-și piardă locuința. Totuși, a privit spre cer și și-a făcut o promisiune, că nu se va lăsa răpus. Astfel, s-a apucat de sport, a fost campion național cinci ani la rând la powerlifting, a făcut schi nautic în fotoliu rulant, iar din 2009 este președintele Asociației Județene a Sportului Persoanelor cu Handicap Constanța, în cadrul căreia militează pentru o viață normală a persoanelor cu handicap. Primește ne-condiționat sprijinul familiei, iar în prezent locuiește împreună cu sora sa și cei doi copii ai ei.
"Mă bucur că încă o am pe mama lângă mine. N-am putut să-mi întemeiez o familie, pentru că nu am vrut să fiu povara nimănui. În prezent, locuiesc cu sora mea și cu cei doi copii ai ei. Am trecut prin multe momente grele. Am ajuns inclusiv să-mi pierd casa. Am întâlnit în parc oameni care arătau foarte bine din punct de vedere fizic, bine îmbrăcați, dar plângeau. Eu ce ar trebui să fac? Ești normal, ești frumos și trebuie să treci peste o anumită stare sufletească!", a povestit Ion Gembășanu.
"Pentru noi, fiecare zi e o luptă"
Acum, la 48 de ani, acesta se plânge doar că are probleme cu vederea și este prea gurmand. În ochii lui se citește dorința de a continua lupta. Își dorește ca oamenii să nu le mai perceapă greșit pe persoanele cu dizabilități și să nu le mai condamne. În rest, Ion Gembășanu se declară un om cât se poate de normal și optimist. Merge la cinematograf, la sală, la pescuit și este înconjurat de prieteni. Crede în Dumnezeu și consideră că faptele bune pe care le face nu vor trece neobservate.
"Viața într-un scaun cu rotile nu este, pentru mine, diferită față de cea normală. Singura problemă este că sunt privit și tratat diferit. Eu am foarte mulți prieteni, merg la cinematograf, la sală, la pescuit, joc ping-pong și mă simt foarte bine. Oamenii din comunitate ne privesc, din păcate, altfel. Sunt un om credincios și optimist. Știu că faptele noastre sunt contorizate undeva și răsplata va veni. Pentru noi, fiecare zi e o luptă", a mărturisit acesta.
"Viața merge înainte!"
Pentru persoanele cu dizabilități, Ion Gembășanu are un mesaj cât se poate de clar: să nu renunțe! În cadrul asociației, membrii pot participa la diverse competiții, aici găsind sprijin și energie pozitivă.
"În calendarul competițional, avem evenimente sportive în fiecare anotimp. Când un om trece printr-o astfel de situație se izolează. Noi încercăm să-i motivăm și le spunem că mișcarea este bună pentru toată lumea, mai ales pentru un om țintuit într-un scaun cu rotile. Trebuie să-ți miști brațele, să socializezi, să legi prietenii și să nu te izolezi, pentru că în caz contrar te consumi foarte mult din punct de vedere psihic. Viața merge înainte!", a transmis Ion Gembășanu.