Povestea farurilor din Constanța. "Cel mai vechi a intrat în funcțiune în anul 1900"

Pentru a afla mai multe detalii despre acest subiect, am stat de vorbă cu reprezentanții Direcției Hidrografice Maritime, instituția care are în administrare mijloacele pentru asigurarea navigației costiere, înființată la data de 23 februarie 1926. 

Dezvoltarea navigației și intensificarea transporturilor comerciale au impus înființarea unui sistem complex de mijloace de semnalizare. Reprezentate precis pe hărțile marine, mijloacele de semnalizare ajută navigatorii să determine punctul navei, să urmeze un drum precis în raioane cu condiții grele de navigație, să staționeze la ancoră în siguranță și să intre sau să iasă din porturi. Mijloacele pentru asigurarea navigației costiere (faruri de aterizare, lumini de intrare în porturi, semnale neluminoase) aparțin Direcției Hidrografice Maritime. 

Pe litoralul românesc al Mării Negre, există un număr de șapte faruri de aterizare ce asigură o vizibilitate mai mare de 15 mile marine de la coastă, trei grupuri de faruri la intrările în porturile Mangalia, Constanța și Midia, constituite din trei faruri de intrare, precum și un număr de șase lumini de intrare în porturi, situate pe extremitățile digurilor de est și de sud. 

Farurile de aterizare de la Mangalia, Tuzla, Constanța, Midia, Gura Portiței, Sf. Gheorghe și Sulina sunt faruri de tip costier, cu lumină albă normală, destinate pentru aterizarea la coastă. Aceste faruri acoperă toate rutele maritime de la litoralul românesc și se deosebesc prin caracteristicile lor. 

"Cel mai vechi far de pe litoral este cel de la Tuzla, care a intrat în funcțiune în anul 1900, fiind construit ca necesitate a unui far de aterizare, dar mai ales pentru a semnaliza pericolele din zona de nord față de capul Tuzla pentru navele care intrau în portul Constanța. Ca mărturie a acestei necesități stau nenumăratele epave pe fundul mării care s-au lovit de stâncile care se află în zona baia de sud a Portului Constanța și capul Tuzla. Inițial, acest far a funcționat cu lămpi de petrol, fiind modernizat în anii 1946, 1957 și 1972, iar în anul 1958 a fost electrificat", explică, pentru "Cuget Liber", reprezentanții Direcției Hidrografice Maritime. 

Pe farul de aterizare Tuzla se află instalat un far auxiliar, care are o lumină roșie fixă, ce indică navigatorilor că se află într-o zonă cu ape periculoase, puțin adânci. Farul din Tuzla își face și acum datoria de a le lumina marinarilor drumul pe mare și a-i atenționa asupra zonei periculoase din dreptul promontoriului Capului Tuzla. 

"Farul de aterizare Constanța a fost construit în 1958. În anul 1960, a intrat în funcțiune, fiind considerat unul dintre cele mai moderne faruri din lume, la acea vreme. Are 58 metri înălțime, 259 de trepte în formă elicoidală, iar lumina de semnalizare este de 87 metri de la nivelul mării. Direcția luminii 360 de grade, lumină albă cu grup de două sclipiri având o vizibilitate de până la 24 mile marine. Turnul farului este piramidal, de culoare albă din beton, având în vârf o cupolă albastră în formă de piramidă cu vârful în jos", potrivit Direcției Hidrografice Maritime.