Mărturiile unui judecător: "A stat în închisoare până mi-am dat seama că este nevinovat"

Nu trece an fără să auzim că un judecător sau altul a fost prins luând mită. Totuși, încă mai există și judecători care-și fac meseria cu profesionalism și care consideră că "presiunile politice" sau "șpagă" sunt cuvinte care nu-și au locul în aceeași propoziție cu "magistrat". Sunt oameni simpli, însă a căror decizie poate schimba definitiv viața și destinul unui om.

Judecătorul este cel care soluționează dosare și care dă ultimul verdict. În mâinile lui stau viața, bunurile, destinele oamenilor care ajung, dintr-un motiv sau altul în sala de judecată. Bineînțeles, magistrații trebuie să fie extrem de siguri că soluția pe care o dau este cea corectă. Desigur, au fost și situații în care persoane nevinovate au stat în arest, după care s-a stabilit că nu au ce căuta acolo.

"Am avut și cazuri în care mi-am dat seama că cel care era judecat este nevinovat. De exemplu a fost o situație în care l-am ținut în arest preventiv și, ulterior, pe baza altor probe pe care le-am administrat chiar din oficiu am constatat că este nevinovat și l-am achitat. Nu este o incompatibilitate între a ține o persoană arestată preventiv, pentru a nu denatura probele, pentru a nu fugi și a-l achita, pentru că îți dai seama că este nevinovat. De exemplu a fost un caz cu spălare de bani și evaziune fiscală în care una dintre persoanele acuzate era un irakian. Acesta fusese în România, după care plecase în Germania. S-a luat măsura arestării preventive în lipsă, a fost prins în Germania, adus la noi. Când a venit și și-a expus apărarea a spus că în perioada în care s-au comis faptele el nu era pe teritoriul României, fiind deja plecat în Germania. După ce am făcut corespondență cu autoritățile germane, acestea mi-au confirmat că era luat în evidență la șomaj, că era verificat permanent de ofițerii de șomaj, mi-am dat seama că nu avea cum să comită faptele din țară pentru simplul fapt că nu era prezent. Ulterior s-a stabilit că cineva îi falsificase semnătura, că a făcut rost de documentele lui și i-a creat un cont bancar în fals, că lucrase altcineva în numele lui. Nu este singurul caz de acest gen, se întâmplă", precizează Viorel Teodor Gheorghe, judecător penalist și vicepreședintele Tribunalului Constanța.

"Cineva trebuie s-o facă și pe asta"

Cât de greu este să dai pedepse oamenilor? Destul de dificil, însă cineva trebuie s-o facă și pe asta - acesta este răspunsul pe care îl dau judecătorii în unanimitate. Magistrații spun, totuși, că nu simt nicio presiune deosebită la gândul că destinele oamenilor depind de ei. Totuși, judecătorul este cel care se ocupă de dosare, nu de drepturile și libertățile oamenilor.

"În momentul în care cunoști problematica și ești sigur că ceva este într-un anumit fel, poți stabili și poți lua o decizie fără nicio împovărare, fie în domeniul civil sau penal. De fapt, cel care decide asupra destinului său este însuși cel care comite fapta. Noi suntem constatatori și aplicatori ai legii. Eu, personal, nu simt nicio apăsare, niciun regret sau remușcare în momentul în care dau o sentință. Atâta timp cât ești sigur de soluția ta, că este una corectă, te gândești că cineva trebuie să ia și aceste decizii", explică magistratul.

Ușor de influențat… sau nu

Judecătorul este, înainte de toate, un simplu om. Însă datorită meseriei pe care o are nu-și poate permite să fie părtinitor la dramele umane. Tocmai din această cauză, magistrații nu pot fi manipulați emoțional. Însă pot fi sensibilizați… Până la un anumit punct.

"Sensibilizat sunt în numeroase cazuri, însă asta nu înseamnă că îmi afectează judecata și sunt părtinitor. De exemplu, pot afirma că mă sensibilizează orice caz de viol, în sensul că încerc să mă pun în poziția victimei, ce a simțit ea atunci. La fel, mă sensibilizează suferința părinților celui care a fost omorât și așa mai departe. Într-un fel, chiar trebuie să te pui în situația inculpatului, dar și a victimei pentru a vedea ce a simțit fiecare și care au fost motivațiile, astfel încât la final să ajungi la o soluție corectă. Am dat o sentință de 30 de ani pentru un dublu omor. S-a petrecut la Corbu, când doi indivizi au intrat într-o casă unde se aflau doi bătrâni, i-au omorât după care au dat foc la casă. Așa am considerat, este pedeapsa maximă în afară de sentința pe viață. Pedeapsa pe viață mi se pare că este îndreptățită în cazul triplului omor", afirmă magistratul Viorel Teodor Gheorghe.

Pedeapsa recunoscută, pe jumătate iertată?

Deși face această meserie de aproximativ 17 ani, vicepreședintele Tribunalului Constanța, judecătorul Viorel Teodor Gheorghe spune că i-au trecut prin mâini mii de dosare și niciun caz nu este similar cu altul. Un lucru este cert: este mult mai bine să spui adevărul și să-ți recunoști fapta pentru a beneficia de o reducere a pedepsei. Iar inculpații știu asta și se conformează.

"Există două situații: dacă recunosc în totalitate fapta, beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Cealaltă situație este ca cel care a comis fapta să nu recunoască, însă pe parcursul procesului să fi avut o poziție sinceră, iar atunci, de la caz la caz, poate beneficia de o pedeapsă mai blândă. Multe dintre persoanele care ajung în fața mea spun că sunt nevinovate. Însă cei mai mulți recunosc parțial, încearcă să pună într-o lumină favorabilă problema, în sensul că nu au cum să nege anumite fapte evidente, însă încearcă să denatureze adevărul astfel încât să i se atenueze răspunderea", conchide vicepreședintele Tribunalului Constanța.