Mărturiile constănțeanului acuzat că l-ar fi turnat pe Filimon Sârbu, "erou al comuniștilor"
Articole de la același autor
În 1941, la numai 25 de ani, Filimon Sârbu se remarca printre tinerii comuniști prin acțiunile de sabotare a fasciștilor din Constanța. Originar din Hunedoara, Filimon Sârbu a ajuns împreună cu familia la Constanța după ce tatăl său, lucrător la CFR, a rămas fără loc de muncă. La puțin timp după ce s-au mutat, însă, tatăl lui a murit strivit între tampoanele unui tren, așa că la numai 14 ani Filimon Sârbu s-a angajat în portul Constanța. Aproximativ în aceeași perioadă s-a înscris și în Uniunea Tineretului Comunist; se află însă despre faptul că împrăștie manifeste comuniste prin oraș și este arestat pentru o scurtă perioadă. Ulterior, face armata, iar la lăsarea la vatră se întoarce în sânul Partidului Comunist Român, primind sarcina de a sabota economic forțele fasciste ce ocupau orașul și portul Constanța. Lui i se atribuie, scriu istoricii, aruncarea în aer a unui depozit de armament german din Constanța și transmiterea către armata sovietică a listei obiectivelor din oraș ce trebuiau bombardate. Pe 22 iunie 1941, Filimon Sârbu a fost reținut în timp ce se afla pe plaja de la Pescărie, împreună cu alți patru militanți antifasciști, iar pe 4 iulie este condamnat la pedeapsa cu moartea.
Reținut pentru că l-ar fi "turnat" pe Filimon Sârbu
Veteranul constănțean Traian Petcu își amintește că în perioada când se întâmplau cele de mai sus avea în jur de 17 ani. După câțiva ani, când comuniștii au preluat puterea, a început și persecutarea lui.
"În perioada 1947 - 1953 am fost anchetat de Siguranța Statului și de Securitate pe motiv că Traian Petcu l-a «turnat» pe Filimon Sârbu. Bănuiala lor era că eu am fost acela. Supoziția lor s-a bazat pe faptul că eu făceam antrenamente pe malul mării, pe plaja 3 Papuci, Tataia, adică unde se întâlnea Filimon Sârbu cu tovarășii lui, și că eu l-aș fi văzut. Deși, așa cum am subliniat de fiecare dată, eu nici nu îl cunoșteam.
Un alt motiv pentru care m-au bănuit era faptul că amândoi lucram în port. Pe atunci, pe lângă faptul că făceam sport, lucram și în port, pentru a-mi întreține părinții, la secția Vaporeni, unde căram saci de ciment și alte mărfuri. E drept, și Filimon Sârbu lucra în port, dar la fel și mulți alți muncitori, cum să-i cunosc pe toți?", își amintește constănțeanul.
Veteranul a adăugat că, din cauza respectivelor bănuieli, a fost periodic audiat de autorități. "Eram chemat la audieri și chestionat. Apoi, mi s-a pus în vedere ca de fiecare dată când părăsesc Constanța, să merg la Kestură, să anunț. Deplasările mele prin țară la concursuri li se păreau suspecte, cum tot așa li se părea și faptul că nu mai făceam antrenamente pe plajă, ci pe șosea, prin pădure sau pe stadion".
În noiembrie 1947, constănțeanul Traian Petcu a fost reținut vreme de patru zile, închis și torturat. "Fără apă, fără mâncare. Noaptea, polițistul îmi băga o lumină puternică în ochi și mă chestiona. M-a îmbrâncit în perete, m-a amenințat cu un tratament mult mai grav dacă nu recunosc. Dar nu aveam ce recunoaște. Așa că mi-am menținut declarația: «Nu-l cunosc pe Filimon Sârbu și nu am făcut politică»".
Cum a scăpat de Securitate
În 1949, constănțeanul este legitimat la Clubul Sportiv Dinamo București, Secția Atletism, cu gradul de sublocotenent și în același timp urmează și cursurile Institutului de Educație Fizică și Sport București. Dar nu a scăpat de urmărirea celor de la Securitate.
"În 1952, student fiind, într-o recrea-ție un ofițer de Securitate m-a «invitat» la Direcția Specială de pe Calea Rahovei. Am fost ținut acolo de la 10,00 la 22,00 pentru aceeași acuzație, de implicare în executarea lui Filimon Sârbu. Mi-au fost aduse acuzații că m-am «strecurat» la Clubul Sportiv Dinamo, pentru a-mi pierde urma. Apoi au început să mă întrebe de alții, dacă-i cunosc pe Caraman și Dănilă de la Hidroaviație. Nici pe ei nu-i știam. Așa că, hotărât, cu sufletul la gură, am spus: «Puteți să mă executați, nu recunosc, sunt nevinovat!». Atunci am fost lăsat să plec.
În 1953, după ce am absolvit institutul, am fost invitat pe Calea Victoriei, la Serviciul Special. Acolo am fost confruntat cu trei indivizi, aduși din închisorile Gherla și Aiud, și fiecare a spus că nu mă cunosc", a continuat constănțeanul Traian Petcu. Și, astfel, abia după această confruntare, veteranul a ieșit din vizorul Securității.
De ce-i mai poartă numele un pasaj rutier din Constanța
Pentru acțiunile sale, Filimon Sârbu a fost declarat "erou al poporului român". După ce România a devenit republică populară, numele său a fost dat mai multor obiective din întreaga țară: orașul Făurei, satul Movilița din județul Constanța, străzi din București, Constanța, Pașcani sau Vaslui. De asemenea, în Constanța până astăzi un pasaj rutier îi mai poartă numele (cunoscut drept podul IPMC). Constănțeanul Traian Petcu atrage atenția referitor la acest aspect: "Dintre toți eroii pe care i-a dat Constanța, acesta este cel mai reprezentativ pentru ca, și în ziua de astăzi, un pasaj rutier să-i poarte numele?". În concluzie, acesta solicită autorităților schimbarea denumirii podului rutier.
Comentează știrea
Toata stima pentru dl. Petcu, dar orice persoana care a luptat si a facut ceva contra fascismului este un erou. Asa incat sa lasam ca acestia sa fie amintiti si cinstiti pentru lupta lor, indiferent daca au fost comunisti (care au facut si multe lucruri bune pentru aceasta tara, spre deosebire de cei care se afla la putere de 25 de ani) sau nu.
Lasa tataie povestile daca erai persecutat cum afirmi nu ajungeai niciodata ofiter de politie .Cand dai examen la o scoala de ofiteri trebuia sa ai dosar beton trimiteau trepedusii la adresa ta si luau referinte de la vecini,nu trebuia sa rude in stainatate sau condamnate. Pasajul de care vorbiti se numeste Nicolae Filimon ,insa daca nu este pusa o pancarta pe el fiecare il numeste cum vrea pod IPMC,pod Filimon Sarbu . Cei care au mancat o paine alba in comunism ar trebui sa taca.