Stimulentele pentru angajarea șomerilor, bani aruncați pe fereastră

r România are nevoie de o strategie națională privind ocuparea forței de muncă

În ședința de miercuri, Guvernul Cioloș a adoptat un act normativ menit a stimula creșterea gradului de ocupare a forței de muncă. E vorba de un ajutor de minimis acordat celor ce angajează șomeri pe perioadă determinată, pentru a executa lucrări și activități de interes pentru comunitățile locale.

Am convingerea că măsura nu va contribui nici cât negru sub unghie la atingerea scopului propus, așa cum multe măsuri similare, bazate pe fonduri guvernamentale ori europene, n-au dat rezultate.

Din 2007 și până în prezent, s-au cheltuit zeci și sute de milioane de euro pentru a stimula angajarea tinerilor absolvenți de școli, a șomerilor, a femeilor, a rromilor, a persoanelor vârstnice. Agenții economici, ONG-urile, furnizorii de educație au încasat bani buni cu programele de informare, orientare profesională și instruire. Cu ce rezultat? Numărul angajaților nu a crescut. Dimpotrivă, a scăzut de la un vârf de 4.833.200 persoane, în iulie 2008, la 4.590.800 persoane, în noiembrie 2015. Astfel stând lucrurile, se poate spune că guvernanții români și Uniunea Europeană au aruncat banii pe fereastră.

Oricâte stimulente ar inventa, oricâți bani vor cheltui autoritățile române nu vor reuși să mărească numărul angajaților, dacă nu acționează asupra factorilor ce împiedică creșterea numărului locurilor de muncă și a salariaților.

Iată, societățile din România sunt descurajate să angajeze lucrători și, mai ales, să le ofere remunerații stimulative, întrucât fiscalitatea aferentă muncii este prea mare și le afectează capacitatea de a concura pe piață. Potrivit celui mai recent studiu realizat de UHY (o rețea internațională de contabilitate și consultanță), firmele românești plătesc contribuții de 23,1% aferente salariilor, peste media la nivel mondial, de 20,5% din salariu. Acesta este motivul principal pentru care munca la negru se menține de mai mulți ani la nivelul de 1,5 milioane de persoane.

Un studiu de caz realizat de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România arată că noul sistem de taxare a clădirilor a condus la creșterea indicelui de impozitare între 36,06% și 1.942,43%.

Ca urmare a creșterii costurilor de funcționare, cel puțin 10% dintre microîntreprinderi urmează a se desființa. Odată cu ele vor dispărea circa 100.000 de locuri de muncă, avertizează organizația.

Codul Fiscal a introdus impozitarea în trepte a microîntreprinderilor:

- 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați, inclusiv;

- 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;

- 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.

Inițiatorii susțin că sistemul va stimula creșterea numărului de salariați, dar calculele pe exemple concrete, reale, arată că, dimpotrivă, cele mai avantajate sunt microîntreprinderile fără salariați. Suma impozitelor și contribuțiilor plătite de ele este mai mică decât a micro-întreprinderilor care au angajați.

Investițiile de stat în infrastructură reprezintă unul dintre cele mai importante motoare ale economiei. Ele dau de lucru constructorilor, industriei materialelor de construcții, serviciilor, transporturilor și comerțului. Fiecare loc de muncă de pe șantierele investițiilor de stat susține alte zece locuri din economie.

România este țara cu cea mai proastă infrastructură rutieră și feroviară, cu cei mai puțini kilometri de autostradă din Uniunea Europeană și cu cea mai mică viteză de mers pe calea ferată. În 2015, România a reușit contraperformanța de a realiza doar 47 de kilometri de autostradă și de a închide alți 22 kilometri, pentru reparații.

Guvernanții afirmă că susțin investitorii privați, dar, în realitate, fac totul pentru a-i descuraja. Instabilitatea legislației fiscale, taxa de 1% pe construcțiile speciale și suprataxarea combustibililor sunt cele mai la îndemână exemple ale politicii de frânare a investițiilor. Iar dacă ne referim la porturile maritime românești - Constanța, Midia și Mangalia - trebuie spus că neacordarea contractelor de subconcesionare a domeniului public portuar de către Ministerul Transporturilor îi descurajează pe operatori să realizeze noi investiții.

Sistemul de învățământ este rupt de nevoile economiei, scoțând pe bandă rulantă absolvenți fără nicio calificare sau meseriași în domenii de care nimeni nu mai are nevoie. Angajatorii caută în disperare sudori, lăcătuși, electricieni, tâmplari, croitori, frizeri, mecanici auto, tinichigii auto, bucătari și nu dau de ei. La începutul acestui an, economia națională raporta 54.700 de locuri de muncă libere, deși existau 436.242 de șomeri declarați.

Stimați cititori, am trecut în revistă doar o parte dintre cauzele ce descurajează creșterea numărului salariaților din Ro-mânia, cauze de care se face vinovat statul român. Guvernanții preferă să încor-seteze și să sufoce economia reală, pentru a susține un sistem de stat supraponderal, bugetofag, birocratic, ineficient și corupt.

Dacă Guvernul Cioloș vrea să facă ceva pentru economia acestei țări, pentru poporul român, ar trebui să construiască o strategie națională de creștere a investițiilor, a numărului locurilor de muncă și a lucrătorilor calificați în meseriile de care țara are nevoie, care să țintească înlăturarea tuturor factorilor potrivnici, a frânelor și barierelor.