Prima călătorie a unei nave românești în jurul lumii (II)

Comandantul de cursă lungă Liviu Neguț și echipajul său de pe cargoul de 12.951 tdw "București" au intrat în istoria navigației. În 1963, au realizat prima călătorie în jurul lumii, cu o navă românească. Performanța lor nu a mai fost egalată până astăzi.

Povestea acelui faimos voiaj, care a durat 4 luni și 11 zile, a rămas timp de 50 de ani îngropată sub colbul uitării. Nu a fost relatată nici măcar în lucrările dedicate defunctei flote române, publicate după 1989. Într-una singură apare o scurtă mențiune. Doar atât!

La împlinirea a jumătate de secol de la acea călătorie, fostul timonier Andrei Lazăr (79 ani), unul dintre puținii eroi ai acelor întâmplări, care mai sunt în viață, ne-a relatat odiseea cargoului "București".

După cum am arătat în episodul anterior, pe data de 11 august 1963, cu Liviu Neguț la comandă, "București" a pornit să facă înconjurul lumii. La ora 18, a ieșit din dana zero, îndreptându-se spre Cuba.

Nava era încărcată cu tractoare, instalații pentru o fabrică de ciment și lădițe cu șuncă de Praga.

În comparație cu navele de astăzi, cargoul avea un echipaj numeros. 50 de marinari au participat la acel voiaj. O navă de aceeași capacitate din zilele noastre are nevoie de un echipaj mai mic de jumătate. Revoluția tehnologică petrecută în ultima jumătate de secol în compartimentul mașini al navelor și în sistemele de navigație și comunicații a dus la dispariția unor meserii de la bord și a redus necesarul de oameni.

Mi-ar fi plăcut să putem prezenta lista echipajului de pe "București", pentru a rămâne înscrisă în istorie. Am fost informat că Autoritatea Navală Română nu o deține. Iar de arhiva fostei Companii de Navigație Maritimă "Navrom" s-a ales praful. În anul 2000, după ce s-a declarat falimentul armatorului de stat, sub privirea mea, arhiva a fost aruncată pe fereastră, într-un camion.

Toată istoria flotei naționale era acolo, în muntele de dosare vraiște, zburătăcite, din camion. Cine știe la ce groapă de gunoi a fost dusă!? Mi-e greu să cred că a fost predată Arhivelor Naționale. Cei de acolo au exigențe mari; nu ar fi primit-o într-un asemenea hal.

Odată cu arhiva, au fost distruse probele împotriva celor ce au jefuit flota națională, dar și documentele care vorbeau despre faptele excepționale ale navigatorilor români.

Astăzi, trebuie să ne mulțumim cu cele câteva nume de care își mai amintește fostul timonier Andrei Lazăr: Liviu Neguț - comandant, Boris Cazacu - secund, Romulus Moise - ofițer II punte, Timofte - ofițer III punte, Ticu - ofițer IV punte, Munteanu - ofițer I mecanic, Titi Buricea - ofițer II mecanic, Petrescu - telegrafist I, clc. Ciolacu Grigore - supercargo, Gheorghe Giurgiu, Iliuță, Iona Sava și Cornel Mihai - timonieri, Eugen Șerban - politruc. Din echipaj făceau pare, printre alte funcții: 3 telegrafiști, 10 marinari, un maistru lemnar, un șef de echipaj, 6 motoriști, 2 ospătari și 5 bucătari.

Cargoul a făcut prima escală în Gibraltar, iar după ce au fost procurate hărți aduse la zi, necesare călătoriei în jurul lumii, s-a angajat în traversarea Atlanticului. După 17 zile, a atins coasta Cubei.

"București" și echipajul său au avut parte de o primire extraordinară și de mari onoruri din partea cubanezilor. Ziarele locale titrau cu litere de o șchioapă că a venit "cea mai mare și mai rapidă navă".

În cinstea reprezentanților României, gazdele au organizat spectacole de revistă la bord și vizite pe uscat. Însoțit de un colonel băștinaș, echipajul a fost plimbat prin fabrici și a petrecut la un carnaval.

În Cuba, cargoul a stat o lună, perioadă în care a acostat în mai multe porturi. Marfa adusă din România a descărcat-o în Santiago de Cuba și Havana, iar din Cienfuegos și Guantanamo, a încărcat zahăr.

"Luna de miere" a călătoriei în jurul Pământului s-a încheiat. "București" a ridicat ancora și s-a îndreptat spre Canalul Panama.

Dacă în Cuba se bucuraseră de o primire extraordinară, românii aveau să fie întâmpinați cu ostilitate în Panama, unde nava a fost reținută timp de câteva săptămâni.

"Războiul rece", ideologic, dintre capitalism și lagărul comunist se ducea și pe mare. Militarii americani, care asigurau securitatea canalului, și autoritățile statului Panama îi considerau pe români periculoși, pentru simplul fapt că erau comuniști. Ca măsură de precauție, la bordul cargoului a fost instalată o pază permanentă, alcătuită din zece soldați.

N-a trecut mult timp și militarii panamezi și-au schimbat părerea despre români. Echipajul i-a invitat la masă pe ofițeri și i-a servit cu sarmale, friptură de porc, preparată ca la mama acasă, și cu țuică bătrână. Băutura noastră națională și-a dovedit efectul miraculos asupra prieteniei dintre popoare. După mai multe păhărele băute cot la cot cu echipajul, românii nu au mai fost considerați "comuniști periculoși". Astfel că paza a fost ridicată.

În cele din urmă, "București" a primit liber și, după ce a făcut aprovizionarea cu alimente la Panama, s-a îndreptat spre largul Pacificului.

Traversarea a decurs fără probleme, singurul eveniment notabil fiind cel din 28 octombrie. În acea zi, a fost distracție mare la bord. Mulți dintre membrii echipajului au primit botezul Ecuatorului. (Va urma)