Nu distrugeți marinăria! (IV)

r Printr-un șir de abuzuri grave, instituțiile statului pun în pericol pregătirea ofițerilor de marină și angajarea lor pe piața internațională

În edițiile precedente am demonstrat că o serie de instituții ale statului, respectiv Ministerul Muncii, Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților și Ministerul Transporturilor acționează împotriva interesului național, încălcând grosolan legile țării și producând grave prejudicii sistemului de învățământ marinăresc și miilor de tineri care se pregătesc să devină ofițeri de marină. Astăzi, vom continua să prezentăm seria abuzurilor și instituțiile implicate în această afacere penală.

După cum am arătat în ediția anterioară, adresa nr. 2813 din 2.03.2010, emisă de Autoritatea Navală Română către Ministerul Transporturilor, a jucat un rol decisiv în modificarea clasificării ocupațiilor din România, prin Ordinul ministrului muncii nr. 453/1365/11.06.2010, și trecerea ocupațiilor marinărești într-o categorie inferioară.

Fiind piesa fundamentală în șirul lung de abuzuri și ilegalități, acest document merită o atenție specială. Din capul locului, trebuie spus că această adresă este o probă de dezinformare crasă. Mai întâi se afirmă că: "Ocupația de ofițer punte maritim a fost introdusă în legislația națională de către formatorii profesionali, respectiv universitățile maritime, în baza cerințelor Convenției STCW."

Adevărul este următorul. Prima clasificare a ocupațiilor a fost introdusă, în România, în 1995, prin Ordinul comun nr. 138/1949/1995. Pregătirea și proiectarea lui au fost realizate în baza HG nr. 575 bis/1992, act normativ care face referire la "utilizatori", ca organizații implicate în realizarea COR. Cine erau utilizatorii ocupațiilor de ofițer punte maritim și ofițer mecanic maritim, la acea dată? Companiile de navigație maritimă Navrom, Petromin, Romline și câteva firme de bare-boat private, nicidecum universitățile maritime.

De ce ANR nu a spus adevărul? Pentru a acredita ideea că, dacă ocupațiile respective au fost introduse în clasificare la solicitarea formatorilor profesionali, tot lor le revine dreptul de a cere actualizarea clasificării. Astfel, se justifica demersul Asociației Colegiul Nautic Român la Ministerul Muncii, pentru trecerea ocupațiilor marinărești într-o grupă inferioară.

ANR a dezinformat prin omisiune, făcând referire doar la standardul minim privind pregătirea ofițerilor de marină, prevăzut de Convenția internațională STCW (Standards of Training, Certification and Watchkeeping for Seafarers). A "uitat" să precizeze că tot respectiva convenție prevede că statele lumii au dreptul să aplice standarde naționale superioare celor minime internaționale. Corect era ca ANR să informeze ministerul că, în pregătirea ofițerilor de marină din țara noastră, se aplică standardul național reglementat prin Legea nr. 200/2004 privind recunoaș-terea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, standard care este de minimum trei ani.

Consecințele întregului lanț de abuzuri și ilegalități sunt grave. Învățământ marinăresc a fost perturbat prin apariția formei de pregătire de doi ani, aflată în afara Legii nr. 200/2004. La rândul lui, sistemul de acordare a brevetelor de ofițeri de marină a fost pus în conflict cu legea, întrucât aplică două standarde în același timp: cel național, pentru absolvenții învățământului universitar; cel internațional, pentru absolvenții învățământului de doi ani.

Cine se află în spatele întregului lanț de abuzuri și ilegalități și ce interes a avut? Este de competența Direcției Naționale Anticorupție să afle.

(Va urma)