Masacrul delfinilor de la Marea Neagră (II)

În perioada anilor ´60 ai secolului XX, masacrarea delfinilor de la Marea Neagră era instituționalizată în România și se realiza "planificat". Misiunea de a curăța Marea Neagră de ei îi revenise Întreprinderii Piscicole Flota de Larg, din portul Constanța. Aceasta avea încadrați brigadieri - vânători de delfini, pe care îi înarmase cu carabine. 

Conform relatării participanților la acele evenimente, în fiecare an, mii de delfini au fost omorâți cu bestia-litate. În ediția de astăzi, vom continua prezentarea relatărilor despre această crimă împotriva naturii. 

"S-au petrecut acte de barbarie îngrozitoare - relatează Nae Ion (76 de ani), fost ofițer radiotelegrafist pe pescadoarele care vânau delfinii. Atunci când mai erau delfini în viață, care scăpaseră neîmpușcați, coborau lipovenii în barcă și intrau cu ea în năvodul-pungă. Acolo, îi omorau cu strapazanul de la lotcă, astupându-le cu el orificiul prin care respirau. Îmi aduc aminte de puii de delfini care roiau în jurul năvoadelor, în care erau prinși părinții lor. Știți că delfinul e o viețuitoare care plânge ca omul! Era o jale! Am fost atât de impresionat de acele întâmplări, încât și astăzi am coșmaruri."

La acea dată, în România comunistă, nu existau ceea ce numim, astăzi, "opinie publică", "respect față de mediu", "ecologie". Despre vânarea delfinilor nu se relata în presa controlată de statul comunist. Astfel de fapte nu aveau cum să ajungă la urechile publicului, iar celor puțini care știau despre masacrarea delfinilor, totul li se părea normal, căci aceasta era sarcină de serviciu, misiune de partid și de stat.

"Delfinilor nu avea cine să le ia apărarea. Erau tratați mai rău decât peștii; nici măcar nu se valorificau, pentru că erau omorâți prea mulți. La acea vreme, se intenționa ca pielea lor să fie folosită în marochinărie, să se confecționeze poșete, mănuși și altele, lucru care nu s-a întâmplat niciodată. Carnea era foarte grasă, cu gust de pește și nu se putea mânca. S-a încercat să fie folosită la fabricarea făinii de pește, dar nu a dat rezultate. Doar ficatul era bun de mâncat.

Pescadoarele, ca să își facă planul, vânau delfinii în prostie. Îi duceau la cherhanale, care erau înșirate pe toată lungimea litoralului și îi predau repede, ca să iasă din nou la pescuit. Cherhanalele nu aveau dotările necesare pentru a procesa carnea delfinilor sau a o ține la frig, astfel că aceasta se împuțea și era aruncată" - relatează Nae Ion. 

Nu doar delfinii au făcut obiectul distrugerii planificate de către statul comunist. "Tot așa s-a întâmplat cu scrumbia albastră, cu pălămida, iar în anii ´80, cu șprotul. În perioada 1985 - 1989, am fost directorul Între-prinderii de Pescuit Marin. Aceasta avea baza în dana 22 a portului Constanța și o flotilă de 14 pescadoare. Primeam plan de producție tot mai mare de la un an la altul, fără măcar să existe posibilitatea ca tot ceea ce prindeam să poată fi valorificat. Se împuțea peștele în cherhanale, întrucât nu aveau cu ce să-l prelucreze și nici mijloace să-l transporte în condiții de frig, în țară. De aceea, mari cantități de pește ajungeau la fermele de animale. În acele vremuri, carnea de porc din Dobrogea avea gust de pește."

După Revoluția din Decembrie 1989, Nae Ion a ajuns cercetător științific în cadrul Institutului Român de Cercetări Marine. A fondat Mare Nostrum, un ONG care își dedică activitatea protecției și salvării delfinilor, dar cu toate acestea nu a scăpat de coșmaruri. (Va urma)