Grenfell, Londra - ce putem învăța dintr-un incendiu de proporții

Din astfel de tragedii avem și de învățat, pentru ca astfel de evenimente să nu se mai repete. Ancheta, în desfășurare la acest moment la Londra, va releva pas cu pas modul în care s-a produs și propagat un astfel de incendiu și mai ales din vina cui. Se știe deja fără urmă de îndoială că izolația și panourile decorative folosite la placarea clădirii au fost cele care s-au comportat precum un combustibil, arzând mocnit, și că au fost foarte dificil de stins. 

Clădirea (care aparținea statului și adăpostea locuințe sociale) avea 24 de etaje și a fost construită în anii ʹ70, dar a suferit un proces de anvelopare și refacere a fațadei care s-a încheiat la începutul acestui an. La placare s-au folosit panouri tip sandviș - două folii de aluminiu cu polistiren la mijloc, pentru înfrumusețarea clădirii cu aspect industrial - și izolație, pentru creșterea eficienței energetice. Niciunul dintre materiale nu era însă ignifug. Mai mult, se pare că panourile sandviș, rezistente la ploaie (Celotex RS5000, utilizate pentru fațadă), nu ar fi trebuit folosite la clădiri de peste 18 metri înălțime. În momentul de față, materialul compozit a fost retras de pe piață de către producător.

Se pare că în noaptea respectivă, un frigider s-a supraîncins și a declanșat incendiul care a cuprins cu prioritate fațada. De altfel, studiile de specialitate arată că majoritatea incendiilor se propagă cu precădere la exterior. Pompierii ajunși la fața locului nu numai că au avut de-a face cu un incendiu care se propaga cu repeziciune - unii martori spuneau că au avut impresia că pereții s-au aprins ca o foaie de hârtie -, ci și cu faptul că panourile aprinse respingeau apa - datorită foliei de aluminiu exterioare, făcând și mai dificilă intervenția lor. Fumul toxic și gros care a rezultat din arderea umpluturii de poliester a contribuit la confuzie și a sporit numărul victimelor.

Mai mulți arhitecți londonezi au subliniat deja că politica de reducere a costurilor cu orice preț pe care instituțiile statului - și nu numai - o aplică a dus la acest dezastru. Aceștia au arătat că indicațiile arhitectului de a folosi panouri tip sandviș cu folie de zinc, nu de aluminiu, ignifuge, dar mai scumpe, au fost ignorate și că s-a ales o variantă mai ieftină, dar fatală.

Anveloparea - un risc tratat distinct în diferite țări din Europa 

Ca urmare a acestui incendiu, autoritățile din Marea Britanie au început o serie de verificări pentru a afla câte clădiri înalte au fost deja "îmbrăcate" în acest tip de panouri și de izolație, descoperind cu stupoare că sunt peste 600. Între timp, o parte dintre clădirile cele mai expuse la risc au fost evacuate, spre indignarea locuitorilor care s-au văzut strămutați din casele lor. 

În România, este cunoscută anveloparea blocurilor cu poliester. Din fericire, materialul compozit care a ars la Grenfell nu este folosit la noi în țară. De asemenea, conform unor reportaje aparute la TVR, poliesterul folosit la noi este ignifug. O precizare în plus din cadrul articolului este liniștitoare: anul trecut, experții Inspectoratului de Stat în Construcții au făcut 1200 de verificări în cazul blocurilor anvelopate și doar în 6 cazuri au găsit nereguli. 

La nivel european, anveloparea este văzută diferit în funcție de țară. În Spania se anvelopează, dar este interzisă folosirea de poliester pentru clădiri mai înalte de 18 m. Germania a declarat că testele făcute nu au dovedit o creștere semnificativă a eficienței energetice, deci anveloparea nu este încurajată, iar în Norvegia este chiar interzisă. Ceea ce ne face să ne întrebăm: ce știu norvegienii și noi ignorăm? Oare folosirea pe scară largă a BCA-ului are vreo legătură cu faptul că aceștia nu simt nevoia să își izoleze suplimentar clădirile?

În plus, BCA-ul rezistă la foc timp îndelungat. Mai exact, BCA-ul se încadrează conform clasificării produselor de construcții în ceea ce privește reacția la foc conform EN 13501-1, cunoscută sub numele de "Euroclass" în clasa A1. Există 7 clase: A1, A2, B, C, D, E, și F, cu A1 ceea mai rezistentă clasă la foc. Acest lucru înseamnă că BCA-ul nu arde, nu propagă focul și nu degajă fum toxic. Mai precis, potrivit aceleiași asociații, BCA-ul rezistă la flăcări de până la 1200 de grade Celsius, fără a suferi crăpături sau deteriorări din cauza căldurii. Explicația este simplă: BCA-ul este produs strict din minerale ce se găsesc în natură, fără alte fibre sau adaosuri, care nu ard pentru că nu sunt organice. Ca urmare, este folosit inclusiv ca material de izolare împotriva focului, îmbrăcând anumiți pereți importanți ai unei clădiri. Mai mult, atunci când alte materiale sunt testate pentru rezistența la flăcări, BCA-ul este folosit ca material de comparație. 

Iată că, deși incendiile fac parte din imprevizibilul vieții, felul în care ne pregătim pentru acestea, alegerea materialelor sau dorința de a ne implica și de a face lucrurile corect pot reduce semnificativ pierderile materiale și umane.

ORGANIZATIA PATRONALA A PRODUCATORILOR DE BCA.