Flota comercială a României, acum 20 de ani (X)

În urmă cu 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Arestarea navei "Sucidava" în portul Pireu

Compania de shipping Socib Maritime a închiriat navele "Avrig" și "Aiud" de la Navrom, iar navele "Elenis" și "Marakis", de la Romline. În anul 1995, ea a intrat în conflict cu propria filială din Grecia. Șeful acesteia, un anume Gabriel Kalimnios, a început să trăiască pe picior mare, pe banii companiei Socib Maritime, să cheltuiască aiurea, aruncând cu sutele de mii de dolari de-a dura, fără să onoreze comenzile făcute în numele firmei.

Managerul general al companiei, Akis Kristodoridis, văzând prăpădul făcut de Kalimnios, a decis desființarea filialei din Grecia și acționarea în Justiție a vinovatului, care refuza să prezinte justificările contabile ale cheltuielilor sale.

În timp ce Socib se judeca cu Kalimnios, creditorii, respectiv firmele care aprovizionaseră navele companiei în baza comenzilor făcute de șeful filialei, au început să solicite achitarea facturilor. Fără documente justificative (care se află la Kalimnios), nerecunoscând valoarea unora dintre facturi (considerate ca fiind exagerate) și cu conturile subțiate, Socib Maritime, a întârziat satisfacerea unora dintre cererile creditorilor. Drept urmare, navele sale au început să fie arestate. De-abia reușea Socib să plătească o datorie, să-și elibereze o navă, că urma un alt arest. Dar toate acestea se întâmplau, cum s-ar spune, în "ograda" companiei Socib. Ea a greșit, ea trebuie să-și ducă crucea.

Întâmplarea face ca necazurile lui Socib Maritime să-i afecteze și pe alții. Unul dintre creditorii săi, Petromarine Products Ltd. din Limassol (Cipru), s-a adresat Justiției elene, cerându-i să aresteze nava "Sucidava", aflată în proprietatea companiei Navrom și în exploatarea companiei Cavara. Motivul: o datorie de 94.650 dolari făcută de Socib, pentru bunkerajul navei "Avrig". Justiția greacă, slabă de înger și, probabil, interesată s-a grăbit să încalce legislația internațională și pe cea proprie. Ea a dispus arestarea navei "Sucidava", la Pireu, condiționând eliberarea ei de plata datoriei de către Socib Maritime.

Orice om normal ar spune: ce are a face compania Cavara cu datoriile lui Socib? Ce vină are Navrom că grecul Kalimnios și-a băgat firma în belele, făcând datorii peste datorii? Dacă românii s-ar coborî la nivelul magistraților greci, ei ar trebui să prindă prima navă elenă din portul Constanța și să o aresteze, cerând în schimbul eliberării ei scoaterea "Sucidavei" din arest. Evident că reacția Justiției elene ar fi aceea de a aresta o altă navă românească drept represalii. Și, uite așa, din arest în arest, România și Grecia ar ajunge la situația absurdă de a-și sechestra, una alteia, flota.

Din fericire pentru toată lumea, românii sunt oameni cu scaun la cap. Ei vor încerca să-i deschidă ochii Justiției grecești, s-o facă să mai citească legile și să le interpreteze corect. Compania Navrom își va trimite avocații la Pireu, să pledeze pentru eliberarea "Sucidavei". Între timp, companiile de shipping din România au cerut navelor proprii să ocolească porturile grecești, de teama abuzurilor Justiției elene.

24.05.1996

"Prizonieri" pe nava "Avrig"

Pentru echipajele care s-au perindat pe nava "Avrig ", aflată în exploatarea companiei de shipping Socib Maritime, voiajul din ultimii doi ani s-a dovedit un dezastru. Cei mai mulți navigatori au trecut prin experiențe dramatice, prin situații limită, disperate. O parte dintre ei au terminat voiajul la spital, bolnavi de malarie, febră tifoidă sau râie. Toți, fără excepție, au ajuns, astăzi, mai săraci decât atunci când au făcut imprudența să se urce la bordul navei lui Akis, patronul companiei.

Navigând din arest în arest

Motoristul Amedeo Ghimpu este, în prezent, la contagioși, în Spitalul Municipal Constanța. A fost internat cu diagnosticul "malarie și râie". A călătorit timp de 13 luni, fără întrerupere, pe nava "Avrig". A fost un voiaj pe care îl va ține minte toată viața.

Odiseea lui a început pe 30 august 1995, atunci când grecul Akis l-a trimis în Tanzania, la Dares Salaam, cu echipajul de schimb. "Am găsit pe navă condiții de muncă dezastruoase. Lipseau piesele de schimb și trebuia să facem eforturi mari să menținem nava în funcțiune. Câtă vreme am avut comandantul, șeful mecanic și alți membri ai echipajului greci, hrana a fost bună și nu am avut probleme de igienă - povestește Ghimpu. Rând pe rând, grecii s-au debarcat în diferite porturi, scârbiți că Akis, compatriotul lor, nu îi plătește la timp".

Fenomenul întârzierii plății diurnei și salariilor s-a acutizat. Drept urmare, echipajul navei, în continuă schimbare de componență, din cauza nemulțumirii crescânde față de condițiile de muncă și plată, a determinat reținerea navei în portul Trieste (Italia) și, mai apoi, în Spania.

Federația Internațională a Transportatorilor (ITF) a răspuns prompt solicitării echipajului, obligând compania Socib Maritime să facă schimbările de personal conform contractului, cu plata salariilor la zi. Între timp, la bord, s-au perindat marinari de diferite naționalități: din Bangladesh, din Egipt etc. Patronul încerca tot felul de variante, pentru a acoperi golurile lăsate de cei care nu mai voiau să își prelungească contractul de muncă pe "Avrig".

Salvați de ONU - România

Când i s-au împlinit cele șase luni de voiaj pentru care se angajase, Ghimpu a solicitat schimbul. Fără niciun rezultat. A fost mințit de reprezentanții companiei, cu seninătate, că va fi schimbat în următorul port. Așa a străbătut Suezul, a ajuns în Pakistan, din nou în Tanzania, apoi în Mozambic, în Angola, ca, în cele din urmă, nava să "înțepenească" în portul Douala (Camerun).

Bietul marinar în fiecare port a dat telefon companiei, solicitând schimbul, cheltuind din buzunar zeci și sute de dolari, în speranța că va scăpa de "prizonieratul" de pe "Avrig".

Pe navă, condițiile de viață erau tot mai grele. În Angola, echipajul a rămas fără apă și mâncare. S-a impus restricția la apa de spălat și băut. Se aduna apa de ploaie de pe covertă pentru a reîmprospăta proviziile. Era prin aprilie-mai 1996. Echipajul era neplătit de patru luni. Noroc că a întâlnit batalionul românesc din trupele ONU, care i-a ajutat pe marinari cu medicamente. Altfel, ar fi căzut tot echipajul la pat, răpus de boli. Faptul că n-au crăpat de foame se datorează încărcăturii de orez pe care o transporta nava. Navigatorii au mâncat orez dimineața, la prânz și seara, de li se acrise. Cât privește antidotul, în valoare de 1 dolar pe zi, de persoană, nimeni nu i-a văzut culoarea vreodată pe nava "Avrig". Nava a părăsit Angola numai în urma angajamentului scris al

companiei că marinarii vor fi plătiți și schimbați în portul Douala.

Condamnați la exterminare

În Camerun s-a ajuns pe 30 mai 1996. Cum a intrat în port, nava a fost reținută. Soseau din urmă reclamațiile și amenzile pentru datoriile pe care le făcuse Socib Maritime de-a lungul voiajului lui "Avrig": neplata combustibilului, a apei, a alimentelor. Echipajul, la rândul său, era neplătit, iar schimbul nici vorbă să sosească.

Oamenii s-au adresat avocaților, intentând propria acțiune împotriva companiei. Erau disperați. Nu primiseră diurna la navă. În țară nu li se plătiseră salariile pe șapte luni și multe familii trăiau din datorii. La bordul navei lipsea asistența medicală, lipseau medicamentele. Colac peste pupăză, oamenii au început să se îmbolnăvească de malarie sau febră tifoidă. Unii, mai puțin norocoși, le-au "achiziționat" pe amândouă. Echipajul era condamnat la exterminare fizică și psihică. Navrom și Sindicatul Liber al Navigatorilor au obligat Socib Maritime să încheie un nou protocol cu echipajul, prin care firma se angaja, iarăși, să plătească echipajul și să-l schimbe. Oamenii nu mai credeau, însă, în promisiunile lui Akis, chiar dacă Navrom se angajase să garanteze plățile.

Între timp, 20 dintre cei 27 de membri ai echipajului au intrat, rând pe rând, în spital. Ultimii spitalizați, printre care și Ghimpu, au fost ținuți ostatici în clinică, până când Socib Maritime a plătit cei 20.000 dolari datorați pentru îngrijirile acordate echipajului.

În cele din urmă, cu chiu cu vai, Ghimpu a fost repatriat. A ajuns în țară cu răni pe tot corpul din cauza râiei luată din clinica africană. Numai în urma insistențelor lui Manea Ghiocel, directorul armatorului Navrom, grecul Akis i-a dat, văicărindu-se, 1.500 dolari, în... rate, rămânându-i dator cu 2.996 dolari și salariul pe două luni. Apoi, omul a intrat în spital.

Soția lui s-a dus la Akis, profund tulburată, și i-a spus: "Dacă îmi moare bărbatul, nimeni nu te mai scapă de mine!". Grecul i-a aruncat un disprețuitor: "Și ce dacă moare?", Apoi, a dat-o, cu forța, afară din birou.

Un echipaj românesc cerșetor în Camerun

Între timp, de pe nava "Avrig", aflată în continuare la Douala, sosesc mesaje disperate din partea comandantului Vladu. Ultimele, datând din 15 octombrie 1996, afirmă: "Ne aflăm, în clipa de față, în pragul disperării. Am ajuns să cerșim mâncare la navele aflate în port. De trei zile nu mai sunt alimente la bordul navei. Vă rugăm luați măsuri urgente pentru repatrierea noastră". Sau: "Se refuză aprovizionarea navei cu alimente pe motive de neplată. Agentul afirmă că nu acceptă decât plata în cash". Iar, mai departe, comandantul solicită: "Rog repatrierea mea!".

SLN a făcut un ultim apel pe adresa Ministerului Transporturilor, arătând că Socib Maritime nu a plătit echipajul conform protocoalelor încheiate, iar situația la bordul navei a ajuns dramatică. El cere sprijinul ministerului și FPS pentru rezolvarea problemelor la bordul navei și ale celor neplătiți de la uscat "înainte ca situația să scape de sub control și înainte să se înregistreze pierderi de vieți omenești nevinovate".

Din informațiile furnizate de SLN rezultă că și pe alte nave ale firmei Socib Maritime, precum "Aiud" și ,Amara", au existat recent sau mai există situații de neplată.

21.10.1996