Cum era organizată școala de pescari și vânători din Constanța, în 1938

În perioada interbelică, în Constanța, a fost înființată o "școală de pescari și vânători", care funcționa pe lângă Institutul Bio Oceanografic, întemeiat de Grigore Antipa în 1932, institut în care fusese organizat un "punct de observație și cercetare a pescuitului marin".

Potrivit regulamentului școlii, emis la 31 iulie 1938, scopul ei era "de a forma pescari români la Mare, bărbați curagioși și pricepuți, în stare să înfrunte toate greutățile și riscurile pescuitului la Mare, să pregătească marinari în adevăratul înțeles al cuvântului, care să iubească marea și să fie înfrățiți cu navele cu care vor cutreiera întinsul apelor. Totodată să pregătească buni meseriași care să știe să-și lucreze singuri sculele de pescuit, să le modifice după trebuință și să le întrețină cât mai bine."

Școala avea internat, iar întreți-nerea elevilor era gratuită. Studiile durau trei ani, iar numărul locurilor din fiecare an era "condiționat de fondurile disponibile pentru între-ținerea elevilor și procurarea materialelor pescărești."

Pregătirea practică și teoretică viza exclusiv domeniul pescăresc marinăresc. Personalul instructor pentru practică avea următoarea componență:

- un maestru pescar pentru lucrări pescărești la Mare, confecțiuni de instrumente etc.;

- maestru pentru împletitură de răchită, papură, frânghii;

- maestru mecanic cunoscător al motoarelor cu explozie folosite pe vasele pescărești;

- maestru de înot și navigație.

În școală erau admiși copii cu vârsta de 15 - 16 ani. Candidații erau supuși "la o vizită medicală serioasă" și la "un examen teoretic asupra limbii române și matematicii".

În școală nu se admiteau corijențele. Elevii care nu aveau aptitudini pentru viața de pescar și a căror medie generală era sub 6 erau exmatriculați definitiv. Anul III se încheia printr-un examen ge-neral, cu probe practice și teoretice. Cei declarați "reușiți" primeau diploma de pescar practicant.

În următorii 2 ani, absolvenții făceau practica de pescari, primind ca retribuție o cotă parte din valoarea peștelui pescuit. După parcurgerea celor 2 ani, pescarii practicanți care se distingeau prin munca și calitățile de buni meseriași primeau "diploma de pescar maestru și un premiu în materiale pescărești: o lotcă de mare, și un tacâm de instrumente obișnuite de pescuit (paragate mari și mici, grip și setci)."

Toți elevii școlii, dar numai pe o perioadă de 5 ani, erau "asigurați pentru accidente mortale survenite în timpul exercitării pescuitului".

În școală se aplica disciplina militară. Elevii purtau uniforma de marinar, cu bereta și inițialele școlii. Printre pedepsele la care erau supuși indisciplinații figura și carcera.

Directorul școlii era "licențiat în științele naturale cu cunoștințe dovedite în probleme și practica pescărească".

Comitetul școlar era compus din: șeful Institutului Bio Oceanografic, directorul școlii, președintele Camerei de Comerț și Industrie Constanța, un reprezentant al municipiului, un reprezentant al județului și un profesor.

Funcționarea școlii era finanțată prin subvenții care erau prevăzute în fiecare an, în bugetele Minis-terului Agriculturii și Domeniilor, Camerei de Comerț și Industrie Constanța, Ministerului Educației Naționale, Ministerului Muncii, județului și municipiului Constanța.

Cursurile școlii începeau, în fiecare an, la 1 septembrie. Pentru anul 1937, școala s-a deschis, în mod excepțional, în luna aprilie.