Bancherii nu vor mai putea trage pe sfoară clienții

Băncile comerciale nu vor mai putea acționa de capul lor în contractele de credit imobiliar. Printr-un proiect de ordonanță de urgență, care transpune în legislația națională Directiva 2014/17/UE, sunt reglementate drepturile și obligațiile părților din aceste contracte.

În primul rând, creditorii sunt obligați să organizeze în fiecare an activități de informare a consumatorilor, să le aducă la cunoștință caracteristicile produselor financiare, costurile și beneficiile lor. Ei vor fi monitorizați de Autoritatea de Supraveghere Financiară dacă își îndeplinesc această obligație.

Pe viitor toate materialele publicitare și de promovare privind contractele de credit trebuie să fie corecte, clare și să nu fie susceptibile de a induce în eroare. Sunt interzise formulările ce pot crea așteptări neîntemeiate din partea consumatorilor în ceea ce privește disponibilitatea și costurile unor credite.

Publicitatea privind contractele de credit trebuie să cuprindă informații standard, precum: ipotecile; rata dobânzii și tipul ei (fixă, variabilă sau amândouă); costurile incluse în costul total; valoarea totală a creditului; valoarea DAE; durata contractului; valoarea ratelor și numărul lor; avertizarea consumatorului asupra posibilelor fluctuații ale ratei de schimb valutar; obligativitatea de a încheia anumite asigurări. Toate aceste informații trebuie furnizate folosind un exemplu reprezentativ.

Creditorii trebuie să pună la dispoziție informații generale despre: scopurile în care poate fi folosit creditul; formele garanției; durata posibilă a contractului; tipurile de rată a dobânzii disponibilă, împreună cu o descriere al lor; în cazul creditelor acordate în valută, explicații privind implicațiile ce pot să apară; posibilele costuri suplimentare, care nu sunt cuprinse în costul total, precum și faptul că acestea trebuie achitate indiferent că se încheie sau nu contractul; descrierea condițiilor privind rambursarea anticipată; faptul că este necesară o evaluare a bunurilor de către un evaluator și costurile conexe pentru consumator; serviciile conexe creditului pe care clientul e obligat să le achiziționeze și faptul că pot fi cumpărate de la alt furnizor decât creditorul; posibilele consecințe ale nerespectării contractului; riscurile presupuse de contrac-tarea unui credit. Informațiile se asigură personalizat prin intermediul Fișei europene de informații standardizate (FEIS). Consu-matorul va avea la dispoziție o perioadă de reflecție pentru încheierea contractului, pe-rioadă în care banca nu are voie să modifice informațiile cuprinse în FEIS.

Pe parcursul derulării contractului de credit, se interzice: majorarea comisioanelor, tarifelor și spezelor, precum și introducerea altora noi; perceperea de comisioane pentru plata în numerar a ratelor ori pentru sumele trase din credit; perceperea unui comision și introducerea de elemente noi de cost prin acte adiționale la rescadențarea creditelor, reeșalonarea ratelor sau perioada de grație; majorarea marjei de dobândă sau a dobânzii fixe.

Pentru creditul acordat, creditorul poate solicita numai: comision de analiză, comision de administrare sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente contractelor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Comisionul de analiză și cel unic sunt în sumă fixă, iar cel de administrare este calculat ca procent din soldul curent al creditului. Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să le modifice unilateral, fără un act adițional, acceptat de client. Actul normativ stabilește care sunt informațiile obligatorii din contractele de credit. De asemenea, reglementează: calculul și procedurile privind dobânda anuală efectivă; împrumuturile în valută; creditarea cu rată variabilă a dobânzii; rambursarea anticipată, arieratele și executarea silită; cesiunea.

În cazul în care clientul este în dificultate, creditorul are o serie de obligații: să conlucreze cu consumatorul, să-i ofere informații și soluții, să ia toate măsurile pentru a preveni executarea silită. Creditorul trebuie să poată face dovada că a făcut tot ce se putea face pentru a evita executarea.

Actul normativ interzice cesionarea contractului de credit, a accesoriilor și a creanței către entități din afara țării, care nu pot răspunde contra-vențional față de autoritățile române. 

Sunt reglementate, de asemenea, normele de conduită pentru creditori, intermediari și recu-peratorii de creanțe, statutul intermediarilor de credite și supravegherea lor, mecanismul de supraveghere a pieței, cooperarea dintre autorități și multe altele.

România este în întârziere, fiind amenințată cu declanșarea procedurii de infrigement. Ea avea obligația să transpună directiva europeană, în legislația internă, până la data de 21 martie 2016.