Șantierele navale din România achită până și apa de mare

Potrivit legii, apele de suprafață sau subterane pot fi folosite liber (fără plată) pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat și alte trebuințe gospodărești, cu condiția ca, pentru aceasta, să nu se folosească instalații sau ca instalațiile să aibă o capacitate de până la 0,2 litri pe secundă și să fie destinate exclusiv satisfacerii necesităților gospodăriei proprii. 

În schimb, apa utilizată în alte scopuri decât cele gospodărești, fie că sunt folosite sau nu instalații, este pe bani. Consumatorii finali, respectiv populația, achită apa folosită de fermieri la irigații și la adăparea animalelor, apa utilizată în procesul tehnologic la fabricarea produselor, apa consumată de prestatorii de servicii, de administrațiile publice centrale și locale, apa folosită de salariați la serviciu. 

Dacă populația ar ști cât plătește în realitate pentru apă - nu doar direct, ci și indirect - cu siguranță că ar înnebuni. În cazul acesta, ignoranța este sănătoasă. 

În schimb, agenții economici nu își permit să ignore niciun cost dacă vor să nu fie scoși de pe piață. Șantierele navale din România sunt nemulțumite de modul în care se aplică Legea Apelor în cazul lor. Constructorii navali sunt obligați să plătească nu doar pentru apa dulce (potabilă sau industrială), ci și pentru apa de mare, folosită în docurile uscate și plutitoare. Orice andocare sau lansare la apă a unei nave le găurește bugetul de venituri și cheltuieli, le umflă prețul de producție și le slăbește poziția pe piața internațională.

Sistemul de taxare a apei îi nemulțumește și pe energeticienii de la Porțile de Fier. Faptul că Dunărea pune în mișcare turbinele hidrocentralei, prin cădere liberă, le umflă costurile de producție. Din cauza legislației interne contradictorii și confuze, Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile a fost nevoită să apeleze la Justiție pentru a nu i se factura apa utilizată la ecluzări, la intrarea și ieșirea navelor din canalele Dunăre - Marea Neagră și Poarta Albă - Midia Năvodari. Dacă nu ar fi câștigat procesul, canalele navigabile ar fi fost ocolite de nave, din cauza costurilor de tranzitare prohibitive. În final, ar fi fost scoase de pe harta rutelor de navigație, iar CNACN ar fi dat faliment. În prezent, nu plătește niciun leu pentru apa folosită la navigație, în schimb se achită apa din canale consumată în alte scopuri (pentru irigații sau pentru ali-mentarea instalațiilor de apă potabilă).