Educați-vă copiii fără amenințări

Câteodată simțim că nu mai putem, nu mai știm ce să spunem și cum să reacționăm la vreo năzbâtie a dragei noastre odrasle și ne trezim țipând și amenințând: "Dacă nu îți strângi jucăriile… nu știu ce o să se întâmple!". Adevărul este acesta: chiar nu știm ce să mai facem pentru ca zburdalnicii noștri să ne audă, să ne asculte și chiar să se conformeze de prima dată, fără să fie nevoie să trecem la amenințări.
Însă există și alte metode. Deși amenințările par să funcționeze și sunt printre cele mai folosite arme în arsenalul nostru de disciplină, nu sunt câtuși de puțin cel mai bun mod de a ne arăta dragostea față de copil și de a-l învăța ce înseamnă responsabilitatea. Totuși, din când în când, fără să vrem, toți apelăm la asemenea trucuri. De cele mai multe ori sunt amenințări absurde care ne fac apoi să ne simțim prost și ne lasă și cu problema nerezolvată.

Dreptul de a alege
Există însă și alternative creative. Când ne simțim tentați să facem pe tiranii sunt câteva strategii care ne pot ajuta, astfel încât să trecem peste momentul respectiv.
Primul sfat al specialiștilor ar fi să îi oferim copilului dreptul de a alege. Cea mai mare problemă cu amenințările este că ele inhibă personalitatea copilului și îi inspiră fie frică, fie rebeliune. "Amenință-rile sunt un mesaj al neîncrederii", spune Adele Faber, autorul cărții "How to talk so kids will listen and listen so kids will talk". "Copilul ascultă și gândește: nu poți să te controlezi singur, atunci te voi controla eu", explică psihologul.
Deci, în loc să spuneți: "Dacă mă mai lovești o singură dată, îți arunc bățul!", încercați cu: "Hei, nu îmi place să mă lovești. Nu vrei să dai mai bine în tobă sau în jucăriile tale?". Participarea la astfel de decizii îl învață pe copil să gândească și să-și asume res-ponsabilitatea pentru acțiunile sale.

Recompense
în loc de pedepse
Un alt inconvenient al ameni-nțărilor este că, deseori, sunt extreme și chiar imposibil de executat. Așa că nu facem decât să părem niște persoane fără cuvânt. Copilul învață cel mai bine din modele, de aceea noi trebuie să fim primii care să îi furnizăm un exemplu bun de urmat. În plus, el are nevoie în permanență de stimulente. Oferiți-i constant stimulente pozitive, recompense, în loc de amenințări. Dacă nu vrea să stea singur în pat seara, la culcare, recompensați-l cu câte o steluță pe panoul de bună-purtare pentru fiecare seară în care stă în pat cuminte, până adoarme. Când s-au strâns câteva steluțe cumpărați-i o jucărie nouă sau permiteți-i să stea jumătate de oră în plus la televizor. Este posibil să mai protesteze atunci când trebuie să se culce singur seara, dar metoda este mult mai bună decât o amenințare sau o pedeapsă.