Copilul lui Aurel Manolache: Teatrul Fantasio

Teatrul de revistă Fantasio. Un nume care încă rezonează în mințile celor care au cunoscut farmecul momentelor de dans, cântec și umor, prezentate de vestita trupă din Constanța. Ani de succese și de strălucire, cu spectacole prezentate în țară și în afara granițelor care, deși acum nu mai există, și-au câștigat accesul la nemurire. Aurel Manolache a făcut posibilă obținerea acestui drept.

În anul 1951 a fost înființat Teatrul de Stat, cu sediul în sala de festivități a Liceului "Mircea ce Bătrân", acolo unde ființează acum Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski". În 1956, Teatrul de Stat se îmbogățește cu două secții, și anume Teatrul de păpuși și secția de estradă, pentru ca, un an mai târziu, instituția să aibă și o secție de operă-operetă.
Dirijorul și compozitorul Aurel Manolache a fost șeful secției de estradă din 1962 până în 1969, an decisiv pentru viitorul cultural al Constanței. Astfel, în 1969, Teatrul de Stat Constanța este divizat în trei instituții, fiecare având statut artistic și juridic propriu: Teatrul de Dramă și Comedie, Teatrul Liric și Teatrul de Revistă Fantasio.
Din 1969, Aurel Manolache devine directorul Teatrului de revistă Fantasio, dând startul perioadei de glorie a instituției care avea să plaseze renumele culturii constănțene la un nivel privilegiat. Până în 1989, eforturile lui Aurel Manolache
s-au canalizat către îmbogățirea repertorială, colaborând cu autori de texte de prim rang, cu reputați regizori și coregrafi, Teatrul Fantasio oferind publi-cului spectacole de vârf ale genului revuistic românesc.
În 1972, Aurel Manolache înființează secția muzicală pentru copii, iar în 1984, secția muzicală a teatrului este completată de grupul vocal-instrumental Euxin, o trupă care concerta deseori pe litoral, în special în fața publicului tânăr.
Lui Jean Badea, Constanța îi datorează faptul că a înregistrat și a redat o realitate de 40 de ani a Teatrului Fantasio, perioadă pe care a cuprins-o în paginile unei monografii lansate în 1998. Aflăm, parcurgând cartea sa, că Aurel Manolache "a avut talentul de a-și apropia câțiva dintre cei mai valoroși creatori de revistă". Autorul îi amintește, în acest sens, pe Sașa Georgescu, Henry Mălineanu, Nicușor Con-stantinescu, Cornel Patrichi, Theodora Dinulescu. De ase-menea, Aurel Manolache a în-tărit orchestra cu instrumentiști precum Dumitru Neațu, Dragoș Moroianu, Fănel Feraru, Traian Brașoveanu sau Gheorghe Cioacă, aducându-i, în același timp, în trupa de balet, pe Gina Varga, Milidi Tătaru, Florin Maciac sau Mioara Coro-geanu. De asemenea, grupul de actori-cântăreți a fost alimentat cu energie și talent de Victor Imoșeanu, Dan Spătaru, Clara Anton, Mihai Sorin Vasilescu, Doru Octavian Dumitru, Lucia Mereuță sau Doina Moroșanu.
Fantasio a pornit cu dreptul, încă din primul an de ființare independentă. Primul spectacol al trupei, comedia muzicală "Săracu’ Gică", de V. Vasilache, a avut loc pe 1 aprilie 1969. Muzica era compusă de Aurel Manolache și Vasile Vasilache Jr., iar cupletele și textele muzicale erau realizate de Ion Maximilian și Sașa Georgescu. Spectacolul a avut peste 1400 de reprezentații în toată țara, precum și în Israel, în cadrul unui turneu de mare succes.
Tot în etapa de succes a teatrului, reprezentată, în special, de anii ‘70, au fost montate reviste muzicale de neuitat, precum "Nuntă la Fantasio", "Super-Fantasio", "Veselia n-are vârstă", "Revista de aur" sau "Fantasio color", spectacole descrise cu mult farmec de Jean Badea: "Orchestra? Un meca-nism constituit din fibră umană și sunet de o inefabilă seducție. Baletul? O plutire de vis, frumu-sețe și grație a corpului obligat de vraja privirii maestrului să evolueze pe traiectorii uluitoare. Costumele? Actorii? Cântăreții? Într-o vreme când cuvântul «vede-tă» era proscris, la Fantasio apăruseră artiști mari ai revistei românești, preluați fără întârziere de cinematografe și televiziune: Jean Constantin, Gelu Mano-lache, Dan Spătaru, Clara An-ton, Cornel Patrichi". (Jean Ba-dea, "Fantasio 40", p. 15).
În 1989, Aurel Manolache se retrage din funcțiile de director și dirijor al Teatrului Fantasio, considerându-se trădat de către cei pe care i-a ajutat să aibă succes.
Din martie până în decembrie 1990, conducerea Teatrului este preluată de Jean Badea, pentru ca Mihai Sorin Vasilescu să dețină funcția de director, din 1991. Aurel Manolache revine la conducerea Teatrului Fantasio din 2002, pentru încă doi ani, veghind asupra instituției până la desființarea sa, în 2004.
Perioada anilor ’70 rămâne în memoria artiștilor, dar și a spectatorilor, reprezentând momentul de glorie al Teatrului Fantasio. Un teatru vizibil, ale cărui spectacole erau urmărite de critici veniți special din țară, un teatru care își juca spectacolele în sute de reprezentații, pe litoral, în țară și în străinătate. Un teatru ale cărui urme rămân, în ciuda eforturilor autorităților de a trece cu vederea faptul că, odată, Constanța era cunoscută pentru viața sa culturală.