"Am părăsit Constanța din motive pur practice"

S-a născut la Constanța pe 30 octombrie 1978 și, după copilăria la malul mării, unde a urmat secția engleză-franceză a Liceului Teoretic "George Călinescu", Andreea a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale", specializându-se în Arta Actorului.
Printre mentorii săi, din perioada liceului, se numără și regretatul profesor de limba și literatura română, Paul Iruc, cel care i-a îndreptat atenția spre ceea ce înseamnă adevărata cultură. Majoritatea am cunoscut-o pe Andreea Grămoșteanu prin intermediul rolurilor interpretate în emisiunea "Mondenii", difuzată la Prima TV, precum Mihaela Rădulescu, Romanița Iovan și Monica Gabor.

A jucat în numeroase piese de teatru, precum "O noapte furtunoasă", "Livada cu vișini", "Omul care aduce ploaia", "Tartuffe", "Fluturii sunt liberi", "Adio, Carmen", "Născut vinovat" și lista poate continua.
Tânăra actriță a cochetat și cu cinematografia, filme ca "Restul e tăcere", în regia lui Nae Caranfil, "Jacquou le Croquant", în regia lui Laurent Boutonnat, "Un acoperiș deasupra capului", regizat de Adrian Popovici, dar și sitcom-ul "Ultimul stinge lumina", în regia lui Gelu Colceag.
Andreea a participat la numeroase festivaluri, printre acestea numărându-se Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru, de la Manilla, și Festivalul Internațional de Teatru Francofon, de la Cracovia.

Întrebată cum și-a descoperit pasiunea pentru mass-media, Andreea Grămoșteanu mărturisește că "vine de la sine odată cu meseria, este parte integrantă a statutului de artist".
În acest moment, parodia "Mondenii" reprezintă o prioritate pentru actriță: "Echipa este o conjunctură fericită, de la actori până la cei din producție. Stăm împreună, pentru a nu mai fi împrăștiați".

- Când ai fost ultima oară acasă, la Constanța, și de ce?

- Merg cât de des pot, acasă, la Constanța. Ultima oară am fost de Crăciun, pentru că este o tradiție să ne întregim familia de sărbători.

- Într-un interviu ai afirmat că Bucureștiul e încântător doar dacă îl vizitezi. Și totuși ai părăsit Constanța...

- Am părăsit Constanța din motive pur practice. Știam că pentru meseria pe care o fac am nevoie să împing limitele, să întâlnesc altceva. Vroiam să nu rămân doar cu un poster cu "Richard III" pe perete. Îmi doream să fiu acolo, în sală, să văd, să simt, să miros…

- Am înțeles că regreți că nu ți-ai așternut gândurile într-un caiet. Intenționezi să scrii o carte?

- Eu nu intenționez nimic… A existat o perioadă în care încercam să-mi explic, în scris, angoase, temeri sau alte fragmente existențiale. Acum, unul din marii mei dușmani este coala albă de hârtie… asta pentru că simțul ridicolului, în ceea ce mă privește, își face din plin simțită prezența.

- Ce profesori ți-au fost dragi la liceul Călinescu și ai vrea să-i saluți prin intermediul CUGET LIBER?

- Ăsta este un subiect extrem de sensibil, deoarece locul acela, mai precis oamenii pe care i-am întâlnit, definesc formarea mea culturală și nu numai. A existat un profesor, mai bine zis un formator de opinii și caracter care, din păcate, a plecat dintre noi anul trecut. Numele său este Paul Iruc, profesor de limba și literatura română și dirigintele clasei. Nu știu dacă astăzi, în ritmul amețitor în care trăim, vreun dascăl mai are timp să-și înceapă cursurile, indiferent de subiectul orei de curs, cu un citat scris pe tablă și pus în discuție cu elevii. Nu știu dacă mai există profesori de limba engleză, ca domnul Roizen, care atunci când făcea o glumă, o introducea prin propoziția: "That reminds me of a little joke…". Și dacă tot mă aflu la capitolul "amintiri cu mulțumiri", mi-aș dori să-i salut și să le mulțumesc pe această cale (Doamne, cât de clișeic sună) doamnei Maria și domnului Cornel Andreșoiu, care au crezut în câțiva amărâți iubitori de teatru și au format o trupă francofonă cu care am participat la câteva festivaluri cu succes.

- Vreo amintire dragă sau vreun locușor de la mare pentru care ai adeseori nostalgia unui "acasă"?

- Sunt multe… În primul rând oamenii, apoi Sala Studio a Teatrului Ovidius (unde e acum Filarmonica), partea veche a orașului, incluzând Teatrul de Păpuși și lista poate continua.

- Nu crezi că ar trebui înlocuite cele două blonde Diana și Simona cu Bianca Drăgușanu și Daniela Crudu?

- Blondele noastre, în opinia mea, au trecut de mult de condiția numelor inițiale. Au devenit un fel de emblemă a acestei tipologii românești, indiferent ce nume poartă ea.

- Dincolo de Mondenii, pentru scenă ce roluri ai în pregătire? Repetiții titluri noi?

- Pe 22 și 23 decembrie, anul trecut, am avut primele reprezentații ale piesei "Sex on the…bici!", în regia Nonei Ciobanu, la Teatrul Mic. Am fost foarte emoționată, pentru că am jucat alături de Florin Călinescu, Adriana Șchiopu, Doru Ana și Sorin Medeleni. Momentan, repet, pentru spectacolul "Visul unei nopți de vară", de W. Shakespeare, în regia lui Gelu Colceag, la Teatrul Mic, și fac parte dintr-un proiect independent, pe numele său "Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus".