S-a stins discret, pe un pat de spital, nu la fel cum i-a fost destinul furtunos, pentru că așa a vrut să treacă prin cei 77 de ani de viață. Un rebel care a avut de pierdut, dar și de câștigat simpatia a numeroși constănțeni care-i apreciau curajul.
De la aflarea veștii că inima istoricului, profesorului și politicianului Gheorghe Dumitrașcu a încetat să mai bată, marți, 17 ianuarie, seara, zeci de mesaje au curs pe paginile de socializare, parcă insuficient pentru a-i mai putea fi recunoscători dincolo de moarte pentru ceea ce lasă posterității.
Impresionantei liste de lucrări, din toate genurile, Gheorghe Dumitrașcu și-ar fi dorit să-i mai adauge alte titluri la care lucra, în ultima perioadă, împreună cu fiica sa.
Dobrogean până în măduva oaselor, el declara în vară, într-un moment nu tocmai fast al vieții sale, dar căruia i-a căzut victimă. "În Dobrogea vorbim despre un model. Ce se întâmplă în Dobrogea nu se întâmplă nicăieri în țară. Ați zice că se întâmplă undeva în Banat, dar nu-i adevărat. Acolo deja pun problemele serios când sârbii, când ungurii, când nemții. Aici e altceva și mi-e teamă că modelul ăsta luat de atâtea ori în mână se va deteriora.
Pe de altă parte, mi-e teamă că s-ar putea ca niște capete înfierbântate din rândul tătarilor, mai ales, să vibreze la nebunii ale timpului contemporan. Am de doi ani și jumătate împreună cu fiica mea o carte la comunitatea tătară în așteptare și mi se spune că nu au bani. Îmi pare rău că nu am eu 100 de milioane lei să o fac și să le-o dăruiesc cu totul. 450 de pagini care încep cu niște axiome ca de pildă și aceea a muftiului actual «Înainte de toate eu sunt roman pentru lumea asta de astăzi». Zic și eu așa. Repet, nu am bani. Și dacă mor mâine nu am bani să mă înmormântez.
În afară de asta, pregătesc, tot împreună cu Lavinia, o carte dedicată unui general - Eremia - al cărui tată a murit sacrificându-se ars de viu, pentru a salva portul și o parte din oraș, prin anul 1920 și ceva. Era mecanic șef și au rămas nouă copii orfani. Dintre acești copii, aproape toți au ajuns profesori, învățători și așa mai departe. A fost adjunct al ministrului apărării naționale, arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare, sub comuniști, el fiind ilegalist, pentru că a scris o carte «Guliver în țara minciunilor».
Care dacă ar fi apărut în timpul acela, când a fost scrisă, în 1958-1959, ar fi făcut furori în toată lumea mai-naintea ăstora care sunt dați drept mari rupători de comunism. Cartea aceasta o scriu și ajutat de văduva lui. Este cea de-a doua carte pe care, cu voia lui Dumnezeu, poate o termin.
Tot împreună cu Lavinia lucrăm, și am ajuns departe, la cea de-a treia monografie a satului Nisipari, o altfel de monografie, prin oameni".
Până în ultima clipă a vieții sale și-a dorit să onoreze toate evenimentele la care a fost invitat și la care apariția sa garanta ruptura oricărui formalism. Avea ceva de spus mereu și o spunea cu duritatea vocii sale baritonale, în ciuda a toți și a toate…
Restaurație post-mortem
Primarul Constanței și președintele Consiliului Județean Constanța deplâng dispariția, fiecare fiind legat în felul său de istoricul Gheorghe Dumitrașcu.
Decebal Făgădău a avut șansa de a-l avea profesor. "România pierde un mare istoric, mediul universitar pierde un profesor de înaltă calitate morală și pregătire didactică, scena politică pierde pe unul dintre puținii oameni politici care s-au ridicat peste nivelul vremurilor postdecembriste, constănțenii pierd un om bun, de mare caracter, model de verticalitate pentru toate generațiile, un om pe care prezentul nu l-a meritat, foștii elevi, printre care mă număr și eu, își pierd dirigintele, mentorul, pedagogul care făcea din fiecare lecție de istorie un eveniment viu. Îi suntem recunos-cători pentru fiecare rând scris lăsat posterității, pentru fiecare oră de istorie predată, pentru fiecare lucrare îndrumată, pentru modelul de om politic curat și moral, pentru toată moștenirea scrisă, vorbită și spirituală. În prima ședință voi propune consilierilor locali ca o stradă din municipiu să poarte numele profesorului Gheorghe Dumitrașcu".
Iar Horia Țuțuianu l-a apreciat din perspectiva politică. "Constanța pierde un mare istoric, un dascăl iubit de studenți, scriitor deopotrivă, un patriot, dar și un important om politic în perioada 1990-2000. Marele profesor Gheorghe Dumitrașcu, cel care a format generații de tineri, va rămâne pentru totdeauna în memoria noastră".