Superstiții de Sfântul Petru și Pavel

29 iunie, dată la care se sărbătorește an de an în calendarul creștin ortodox ziua Sfinților Petru și Pavel sau Sânpetru de Vară, consemnează în calendarul popular agricol românesc începerea celei de-a două părți a anului. Cei doi apostoli sunt sărbătoriți împreună pentru că au murit în aceeași zi, în anul 67, în timpul prigoanei creștine declanșate de împăratul roman Nero. 

Deși, pe 29 iunie, sunt omagiați ambii sfinți, în tradiția românească, numai Sfântul Petru joacă un rol central, ca patron al agricultorilor. Potrivit credințelor populare, Sfântul Petru este mâna dreapta a lui Dumnezeu, având în primire porțile raiului. 

Sfântul Petru este mai mare peste lupi. Pe 29 iunie, se ține "sărbătoarea lupilor", un obicei prin care se previne ca lupii să dea iama în vite. Potrivit unor zone folclorice, Sânpetru de Vară este separat de o jumătate de an de fratele sau, Sânpetru de Iarnă, acesta din urmă fiind, de fapt, patronul lupilor. 

Pentru a nu li se înmulți petele de pe față și a nu fi socotiți astfel drept jidovi, oamenii pistruiați se spală cu apă pe față la miezul nopții, atunci când cântă cocoșii. 

Nu se bat merele ca nu cumva Dumnezeu să dea peste ogoare cu piatră la fel de mare ca și aceste fructe. 

Este păcat să mănânci mere înainte de ziua Sfântului Petru.

Pe 29 iunie, se țin "Moșii de Sfântul Petru", ocazie cu care se dau de pomană merinde, fructe (zarzăre, mere) și, în unele regiuni, chiar și îmbrăcăminte.