Secretele Constanței. Scandalul care a zguduit epoca!

Constanța istorică vorbește despre oamenii săi de valoare, arhitecți și nu numai, care și-au lăsat amprenta asupra clădirilor unuia dintre cele mai importante orașe ale țării. 

Arhitecți valoroși au construit la Constanța, iar clădirile proiectate de aceștia sunt și astăzi în picioare și vorbesc despre o moștenire culturală unică. Despre arhitectul Ion Socolescu, autorul a două clădiri impozante în Constanța - localul primei primării, în prezent Muzeul de Artă Populară și prima școală românească din Constanța, actualul Muzeul de Artă -, vorbește dr. Doina Păuleanu, în volumul "Constanța. Aventura unui oraș european". 

Muzeul de Artă Populară din Constanța este un monument istoric din categoria A, iar Ion Socolescu este arhitectul care a gândit planurile construcției. Prevăzută cu subsol, parter, etaj și mansardă, clădirea a fost ridicată în perioada 1893-1906 și a fost destinată inițial pentru funcționarea primăriei orașului. 

La data 1 iunie 1896, primăria semnează un contract cu pictorul August Pérrier. Potrivit Doinei Păuleanu, pictorul se angaja să zugrăvească plafonul sălii de ședințe în ulei și ornamente parțial aurite, cu extensie asupra unor panouri încadrate cu bordură. Într-un stil sobru bizantin, contractul adaugă suprafețelor existente alte spații ample vopsite în imitație de marmură. În noiembrie 1896 are loc inaugurarea palatului comunal, iar sediul este vândut, zece ani mai târziu, Poștei Române. 

Autorul a două clădiri importante ale Constanței, încarcerat 

Dr. Doina Păuleanu povestește despre palpitantul proces intentat lui Ion Socolescu, un scandal imens avându-l în centru pe arhitect, o personalitate de marcă. Acesta a fost acuzat că a dat foc propriei locuințe din București pentru a încasa polița de asigurare. Take Ionescu era acuzatorul lui Socolescu, iar Barbu Ștefănescu Delavrancea - apărătorul. 

"Înfruntarea, cu o miză cumplită - probitatea unui crez și onestitatea unei vieți - a două moduri de a concepe restaurarea monumentelor istorice; printr-un verdict prob, dar greu previzibil, s-a asigurat supraviețuirea lor în forma și stilul inițiale… La Înalta Curte s-a judecat atunci o viață, o carieră, o vocație….", se arată în volumul "Constanța. Aventura unui oraș european". 

Arhitectul Ion Socolescu a fost încarcerat imediat, o întreagă tevatură făcându-se în jurul lumânărilor folosite. Unul dintre cele mai puternice argumente în acuzarea sa a fost bazat pe folosirea lumânărilor "Amsterdam extra". Doina Păuleanu povestește că marele arhitect a cumpărat acest tip de lumânări de la prăvălia lui Amărășteanu, fiind nemulțumit de durata lumânărilor "Rosa extra". 

Take Ionescu, în pledoaria sa, vorbește despre lichiditățile de care avea nevoie Socolescu, însă Dela-vrancea demontează și această din urmă acuzație, aducând în instanță doi bancheri importanți ai României, care susțin că i-ar împrumuta oricând bani lui Socolescu. La sfârșitul pledoariei, Delavrancea adaugă: "Cum v-ați explica că un om curat, absolut cinstit până la vârsta de 45 de ani, dintr-o dată și din senin, să treacă peste cinstea lui? Pentru crimă, ca și pentru onoare, sunt căi lungi de străbătut, cu momeli, cu tentațiuni, cu fericiri nefaste și cu stăpâniri de sine adesea ori dureroase. Și n-ați descoperit o singură pată în toată vieața lui Socolescu. I-ați ponegrit lupta pentru arta națională, ca și cum de la specula fără idealitate ar depinde gloria unui popor…". 

Delavrancea îi redă libertatea și onoarea lui Socolescu, omul care a lăsat Constanței o moștenire culturală imensă.