Interviu cu prof. Sanda Oprea, de la Colegiul Național "Mircea cel Bătrân":

"Salarizarea în învățământ se face pe criterii caraghioase"

1320
Interviul cu Sanda Oprea, cunoscut profesor al catedrei de fizică a Colegiului Național "Mircea cel Bătrân", a început prin a ne reaminti că este și va rămâne primul Profesor al anului la Constanța, titlu decernat, în premieră, în urmă cu doi ani.

Modestă sau poate recunoscătoare, a ținut să precizeze că soțul ei, prof. Mihai Oprea, a obținut acest titlu în urmă cu 10 ani la nivel național, din partea Junior Achievements.

Predă la Colegiul "Mircea" din anul 1990, unde a ajuns prin concurs, după ce, în prealabil, trei ani a fost profesor la liceul din Cernavodă și doi ani la Liceul Sanitar. 


- Ce credeți că apreciază cel mai mult elevii la profesorul Sanda Oprea? 

- Corectitudinea. Le dau foarte mult, le cer și destul de mult, dar niciodată ceea ce n-am oferit. Și copiii sunt cinstiți, în esență, și apreciază. Apoi și deschiderea. Atunci când vor să întrebe ceva, nu le închid gura! Nu sunt foarte darnică la note, dar nici foarte afurisită. Ei știu că atunci când au luat o notă mică au meritat-o. Au insistat s-o ia! Cel mai frumos în meseria noastră este faptul că vezi copiii evoluând, ceea ce nu obții într-un alt domeniu în care lucrezi cu colegi adulți. Cum e cazul și în universitar, unde lucrezi cu niște copiii formați deja în mare parte și cu care nu ai aceeași comunicare.

- Cum calificați condiția cadrului didactic român?

- Este umilitoare pentru mulți dintre colegi și din punct de vedere social, dar și al prestigiului. Iar cauza principală o constituie promovarea falselor valori. Îi vedem la televizor tot timpul pe Becali sau mai știu eu pe cine, care afirmă că nu trebuie să înveți prea mult ca să devii ceva sau lăudându-se că au avut note de 4 sau 6 la școală. Copilul își pierde încre-derea în școală sau în profesor din cauza fami-liei care exprimă opinii despre cadrele didactice de față cu ei. Mai mult decât condiția materială, mai gravă mi se pare desconsiderarea pe care o au cei îmbogățiți peste noapte și ilegal.

Cât privește veniturile noastre, dacă ar fi în acord cu meritele, poate că s-ar schimba situația. Dar, la ora actuală, modalitatea de salarizare în învățământ e stupidă: pe vechime, pe gradele didactice și acea eventuală gradație de merit care se acordă pe tot felul de criterii unul mai grozav decât celălalt. Cu cât te-ai plimbat mai mult prin străinătățuri și cu cât te-ai ocupat de orice altceva decât școala, ai punctaj mai mare. Sau alții care fac concursuri de făcut sandvișuri sau mai știu eu ce. Te doare mintea dacă te uiți în dosarele acestea de gradații care sunt activitățile școlare ale unor colegi! După ce că ducem clar lipsă de criterii coerente de salarizare, apar altele din ce în ce mai caraghioase. Ai 10 puncte pentru olimpici, da’ 30 de puncte pentru plimbările în străinătate!

- Ipotetic vorbind, ce schimbări ați aduce sistemului de învățământ dacă ar depinde de dvs.?

- Imaginea celor din Ministerul Educației despre ceea ce se întâmplă în învățământ nu corespunde cu realitatea. Așa numita reformă a învățământului este o spoială, care nu reformează nimic, pentru că nu se pleacă de la ceea ce dorim să facem cu învățământul, adică la ce folosește. În final, care este ținta noastră după ce copiii termină școala? Un astfel de demers de schimbare ar trebui să înceapă cu finalitatea: ce trebuie să știe copilul la finalul a patru ani, opt ani ori 12 ani? Atâta timp cât nu ne-am propus ce să facem cu copiii noștri mai târziu, schimbăm degeaba pe parcurs, total fără rost, fără să se vadă de ce s-au produs aceste schimbări. Cel mai grav lucru mi se pare faptul că nu există o viziune. Fac constatări la testele PISA că suntem mai slabi la nivel european, dar ei nu-și pun problema că stilul nostru de școală este altfel. Am tot auzit despre bacalaureat "Vai, ce rezultate slabe au fost!". Da’ nu e obligatoriu să ia toată lumea baca-laureatul, nu e obligatoriu ca toată lumea să meargă în învățământul superior. Pe de altă parte, este total inadecvat ca într-un liceu industrial, în care copilul ar trebui să învețe o meserie, eventual să dea un bacalaureat tehnic, acesta să parcurgă aceeași programă cu unul de la un liceu real, respectiv fizică-matematică. După cum nu e normal ca un elev de la real să dea bacul la fel cu unul de la uman.

Și mai am o durere. Copiii din mediul rural nu au nicio șansă, chiar dacă sunt foarte buni, pentru că nu mai există sistemul de burse școlare. Mi se pare straniu că există burse pentru studenți, dar nu există pentru liceeni, sau dacă există sunt ridicole, de genul 180 lei.

Și dacă tot ne plângem că nu sunt bani la buget, hai să facem un sistem școlar în care să nu mai spui că este de stat și că școala e gratuită. Fă un sistem cu taxă, în care taxele să fie diferențiate, funcție de medie. Pe de o parte nu ai bani pentru noi, dar pe de altă parte statul finanțează și școlile particulare. Mi se pare nedrept. Noi nu avem dreptul să luăm taxe, nici pentru faptul că am organizat o activitate extrașcolară. Apoi părinții vin cu pretenții.

Învățământul românesc nu merge deloc în direcția bună! 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Sâmbătă, 17 Noiembrie 2012
Stire din Cultură-Educație : Ei sunt olimpicii medaliați ai Constanței
Miercuri, 24 Octombrie 2012
Stire din Cultură-Educație : "Dunărea unește" elevi de ambele maluri
Pagina a fost generata in 0.267 secunde