Un constănțean propune o nouă metodă de măsurare a timpului:

"Prezentul se măsoară în secundă la puterea a doua"

1763

Articole de la același autor

Într-o lume în care certitudinile au devenit un lux, în care oamenii sunt prizonierii contradicțiilor și unde știința încă nu și-a scos ultimul as, teoriile sunt cele care aduc oamenii mai aproape atât de adevăr, dar și de fals.
John Stuart Mill spunea, la un moment dat, că omenirea suferă un abuz atunci când o idee nu este lăsată să iasă la suprafață. În acest sens, Costel Copăceanu, fost profesor de matematică, susține că prezentul se calculează în secundă la puterea a doua, în timp ce trecutul are ca unitate de măsură secunda, iar viitorul se măsoară în secundă la puterea a treia. Schițele care înfățișează aceste teorii pot fi văzute pe blogul www.copaceanu.blogspot.com. Pentru a-și expune teoriile pe larg, cercetătorul a decis să-și facă public numărul de telefon pentru o eventuală colaborare cu edituri sau reviste științifice: 0754396564.

- Cum ați ajuns la ideea unei alternative de măsurare a timpului?
- Noi trăim în prezent, dar nu putem cunoaște (măsura) decât trecutul cu secunda, iar Dumnezeu stăpânește viitorul, prezentul și trecutul. Încep cu o observație simplă, și anume: ca să existe viteză trebuie să existe accelerație. Viteza e o mărime a trecutului, având inclusă în unitatea de măsură (metru/secundă) timpul calculat în secundă. Accelerând în prezent, modific viteza, implicit trecutul. O altă observație este că, din câte știu, nu există o mărime fizică în a cărei formulă să existe timp la puterea a treia sau să aibă în unitatea de măsură secundă la cub. Dacă există, atunci ar fi o cale spre viitor (întrucât acesta se măsoară cu secundă la pătrat).
- Puteți înfățișa o configurație a timpului în urma acestei teorii?
- Închipuiți-vă un sistem de trei axe ortogonale cu originea comună, fiecare dintre ele având ca măsură secunda. Ele ne dau trei suprafețe de timp prezent, măsurat cu secundă la pătrat, corespunzătoare fiecare cu valorile logicii cu trei valori (adevărat - bine, fals - greșit și indecizie - așteptare), despre care vorbea matematicianul Grigore Moisil. Viitorul, măsurat cu secundă la cub, vine peste noi continuu în prezent (secundă la puterea doua), iar noi decidem, clipă de clipă, creându-ne trecutul liniar, și acest trecut va avea efecte mai târziu, în viitor (contradicția e aparentă). Metaforic vorbind, arca lui Noe este de fapt pământul peste a cărui suprafață se revarsă în prezent potopul de lumină și volum de timp din viitor cu viteza expansiunii luminii în spațiu.
- Dacă ar fi să admitem că actuala unitate de măsurare a timpului prezent, respectiv secunda, este eronată, acest fapt ar atrage după sine modificarea unor teorii esențiale, după care știința se ghidează în mod fundamental. Conform calculelor dvs., care ar fi consecința imediat următoare aplicării noii unități de măsură?
- Dacă 300.000 km pe secundă este viteza luminii în trecut, în prezent, viteza luminii este de 90 de miliarde de km la pătrat/secundă la pătrat.
- Dar pentru Dumnezeu aveți o formulă matematică?
- Forțat, am putea spune că da, dar nu ai cum să-l exprimi matema-tic, e prea mare și prea bun. Știin-țele și religiile nu fac decât să-l aproximeze pe Dumnezeu. Nu vor ajunge niciodată la Dumnezeu pe cale matematică. Numărul Pi este o poartă care ne desparte pentru totdeauna de Dumnezeu. Nu putem ajunge la El, dar ne putem apropia din ce în ce mai mult.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 3.1628 secunde