"Politicul nu va dispărea din acest joc al numirilor!"

După aproape trei decenii petrecute la catedră și alți doi ani și jumătate în Inspectoratul Școlar Județean Constanța, în calitate de inspector școlar general adjunct, prof. Steluța Andrei, titular al catedrei de limba engleză la Colegiul Național "Mircea cel Bătrân", împărtășește mai tinerilor dascăli rețeta succesului în fața generației Iphone.

- Veți pleca, în curând, în Canada, cu o echipă de elevi de excepție. Cum definiți relația dvs. cu noua generație din bănci?

- Dacă ne adresăm de pe picior de egalitate, asta însemnând că îi tratăm ca pe niște parteneri, avem toate șansele să fim părtași la tot ceea ce pot ei crea minunat și care depășește de foarte multe ori puterea de înțelegere a unui adult. Nu cred că generațiile de elevi de dinainte nu au fost capabili, dar cu certitudine nu au fost atât de stimulați să-și pună creativitatea și imaginația în valoare. Probabil că sistemul în cadrul căruia ne-am format noi, ca generație, sau am debutat în carieră era clădit pe alte principii, era mai restrictiv. Și condițiile în care trăiam, social și politic, erau cu totul altele față de cele de care ne bucurăm acum.

Ne naștem cu o anume moștenire genetică, dar trebuie să existe un declic care să scoată la iveală tot ce este mai bun din noi. Și îmi place să cred că aici, la "Mircea", profesorii funcționează și ca un declic, pentru că sunt oameni care stimulează. E de ajuns uneori să le dai elevilor niște elemente minimale și ei ajung să creeze niște lucruri la care nici nu te-ai gândit ca adult și pedagog.

- Sună ca un sfat pentru colegii dvs. mai tineri care vin la catedră?

- Absolut. Eu am multă experiență ca profesor metodist, ca mentor pentru colegii mei tineri și întotdeauna i-am sfătuit, pentru că eu cred în asta: să fii deschis și să comunici cu elevul, respectându-l, având o atitudine din care el să înțeleagă că tu nu ai un ascendent pe care ți-l oferă vârsta vizavi de el, ci ești acolo doar ca să-l sprijini și să-l încurajezi. Fiecare are dreptul să-și crească încrederea în sine, să arate că poate ceva. Și aici intervenim noi, pe lângă familie, bineînțeles. Un profesor poate foarte ușor să eșueze în carieră dacă nu are capacitatea de a se adapta. O dată te adaptezi la clasă, ca și grup, dar în același timp trebuie să te adaptezi nevoilor oricărui copil, pentru că ei nu sunt o masă amorfă. Foarte mulți copii din această generație resimt nevoia de a comunica și nu sunt înțeleși acasă. Și nu pentru că părinții sunt incapabili sau îi iubesc mai puțin, ci din cauza iureșului actual, când toată lumea se zbate pentru un loc de muncă și să câștige un ban. Dar cu siguranță nu mai ajung să comunice cu propriii copii.

- Pentru că ați fost doi ani și jumătate inspector general adjunct, considerați că reintroducerea concursului de ocupare a posturilor va elimina politicul din "ecuație"?

- Într-adevăr, perioada petrecută în Inspectoratul Școlar mi-a oferit posibilitatea să aflu foarte mult despre oameni, dar și despre mine, pentru că am văzut ce pot să fac, mi-am probat niște limite acolo. Dar am aflat și despre școlile din județul acesta, despre cât de mult se muncește în locuri anonime cu totul, în care condițiile sunt incomparabile cu cele pe care le cunoaște majoritatea. Mi s-a oferit însă ocazia să descopăr că în buricul târgului, în școli de elită, se poate întâmpla să găsim colegi care sunt comozi, intrați în rutina aceea din care nu se mai pot desprinde și care nu-și mai găsesc motivația de a veni la școală cu plăcere. Nu e de ajuns să fii profesor. Trebuie să fim actori în fiecare zi, trebuie să convingem copilul, chiar dacă am spus lucrul acela de un milion de ori, trebuie să pară în fața lor că este cel mai interesant lucru spus vreodată. Dacă ei văd că ești blazat, un fel de robot care nu pune suflet, îi pierzi. Lipsa de dăruire a profesorilor se vede în generațiile de absolvenți.

Revenind la întrebare, foarte sincer vă spun că politicul nu va dispărea din acest joc al numirilor, al promovării oamenilor în funcții în care chiar și-ar găsi locul mulți oameni dăruiți catedrei, oameni care chiar pot să facă treabă.