Pe mâna cui lăsăm educația copiilor noștri? Ooooof, iar profesori de nota 3

Trebuie să recunosc, încă din start, că urmăresc, an de an, cu același interes major, rezultatele de la examenul de Definitivat. Crescut fiind într-o familie de profesori și, la rându-mi, absolvent al Facultății de Litere, am rămas cu nostalgia acelor vremuri, în care chiar aș fi putut îmbrățișa cariera de dascăl. Pașii m-au purtat pe alt drum, însă tot ceea ce are legătură cu această breaslă mă pasionează foarte tare.

Revenind la examenul de Definitivat de anul acesta, desfășurat chiar zilele trecute, mărturisesc că acesta mi-a lăsat, în mare parte, o impresie nu foarte plăcută. Ca de altfel și cele din mulți ani precedenți. Și asta pentru că rezultatele nu sunt dintre cele mai fericite.

Concret, la Constanța, doar ceva mai mult de jumătate dintre candidați au promovat examenul și nu au lipsit nici notele de 2, 3 și 4. Ba, mai mult decât atât, unul dintre aspiranții la statutul de profesor cu drepturi depline a "încasat" o notă care nu-i face deloc cinste: 1,55. Nu le public numele pentru că nu vreau să-i fac de râs, însă le recomand să se apuce serios de carte dacă doresc să fie profesori.

Ce ne arată aceste contra-performanțe? Că mulți dintre candidați, parte absolvenți de facultăți îndoielnice, se prezintă complet nepregătiți pentru acest important examen din viața lor, că nu își stăpânesc materia și că tratează cu superficialitate maximă acest moment. Aud tot mai adesea ideea că în sistem intră nu tocmai cei mai buni absolvenți de facultate, că cei care aplică pentru un post în învățământ sunt cei care nu și-au găsit joburi mai bine plătite în alte domenii. Nu știu dacă este așa sau nu, însă, consultând listele cu rezultate, parcă există ceva sămânță de adevăr în această teorie.

Cert este că situația este una dramatică și nu exagerez deloc când fac această afirmație. Examenul de Definitivat este unul capital. El marchează debutul real, matur, în această meserie pentru care ai nevoie nu numai de cunoștințe, ci și de har. Or, când tu, ca viitor educator, nu știi materia pentru tine sau doi bani nu dai pe acest test, cum vei reuși oare să transmiți noțiunile celor din bănci? Cum te vei impune, ce punți sufletești și științifice vei lega cu elevii? O vorbă din bătrâni spune că, indiferent de domeniu, așa cum pornești, așa vei sfârși. În cazul învățământului, unde se modelează caractere, lucrurile sunt și mai delicate. Cei care au ratat acum nu dispar din sistem, ci vor lucra în continuare, la suplinire. Pe mâinile lor ne vom da copiii. Trist, foarte trist…

v v v

Dar, să privim și partea plină a paharului. Închei, totuși, aceste rânduri într-o notă optimistă, sentiment provocat de faptul că mai există și tineri ambițioși (puțini, ce-i drept), bine pregătiți, care vor să-și facă un nume, să-și facă o frumoasă carieră în educație. Și vă ofer două exemple: Coralia Chendru, educator la Grădinița cu program prelungit "Piticot", și Abduraman Tijan-Ghiulnazic, profesor limba turcă la Școala nr. 1 Castelu, care au reușit să obțină nota maximă, 10. Le transmit felicitări pe această cale și le urez mult succes în activitate. Speranța, iată, n-a murit!