"Nepăsarea față de cultura dobrogeană ne va costa enorm, peste generații"

Situată la aproape 130 de kilometri de municipiul Constanța, în satul Galița, Mănăstirea Dervent a intrat în patrimoniul cultural dobrogean drept unul dintre lăcașurile de cult cele mai căutate pentru miraculosul Izvor al Tămăduirii, despre care vorbesc și tineri și bătrâni.

Iată, însă, că actualul Părinte Stareț Andrei, împreună cu directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru, au reușit să înfăptuiască o nouă… minune. Stră-mutarea piesă cu piesă a unei case țărănești de la Oltina, de secol XIX, în curtea mănăstirii, ca punct de plecare pentru un viitor muzeu al satului dobrogean.

Primul nucleu pentru un viitor al satului dobrogean

Rod al numeroșilor ani de deplasări prin toate satele dobrogene, pe care directorul muzeului le-a efectuat, s-a născut ideea acestui proiect. Casa a fost achiziționată în 2004 de către Mănăstirea Dervent cu sprijinul financiar al Consiliului Județean, iar strămutarea a început în 2005 la Dervent, în spatele stăreției, cu spatele spre Dunăre. "S-a adus piatră de carieră identică cu cea originală, s-au tocmit țărani care să facă chirpicii, s-a făcut tâmplăria după modelul original. S-au găsit și cioplitori în piatră care să facă temelia de piatră a casei după modelele de la vechea casă. A fost o muncă imensă", mărturisea Magiru. Este tipul de casă tricelulară, cu prispă la fațadă și foișor dispus în ax, reprezentativă pentru așezarea Oltina. Și pentru că muzeul trebuia să arate ca o casă gata de locuit, la solicitarea direc-torului, starețul a făcut un apel către lo-calnicii zonei care aveau uitate prin gospodării lucruri vechi ce au aparținut bunicilor ori părinților, pe care să le doneze mânăstirii, pentru acest muzeu. "Nu lipsește nimic, războiul de țesut este acolo, cu toate piesele. Toate obiectele au fost puse la locul lor, după normele de conservare, am făcut colțul cu patul, cu fețe de pernă specifice Dobrogei, cu țesături pe pereți, cu ștergare de bo-rangic, cu icoana în colțul de răsărit, exact cum era în casa țărănească. Există și lampa de iluminat și un fier de călcat cu jeratic. În camera curată am introdus și o oglindă cu ramă, o mașină de cusut, piese de costum, așezate pe pat ca și cum i-ar fi așteptat pe membrii casei să le îmbrace. Mare plăcere mi-a făcut să reconstituim perdelele de la fiecare cameră, din borangiuc. Pe jos au fost puse rogojini și preșuri, iar în camera curată, foițe din lână", povestește cu mult drag directorul Magiru.

Întrebată ce etapă urmează în acest extraordinar proiect, ne-a spus: "Îmi doresc foarte mult ca ideea organizării unui Muzeu al satului dobrogean, casa de la Oltina de secol XIX fiind primul nucleu strămutat, am deja al doilea dosar pregătit, ca să cumpărăm o casă cu prispă fără foișor, din Râmnic. Părintele stareț vrea să dedice această a doua casă în memoria Starețului Elefterie, cel care a pus bazele mănăstirii Dervent și ai cărui părinți și frați au trăit la Râmnic.

Noi trebuie neapărat să conservăm cultura dobrogeană, pentru că peste niște ani vom vorbi despre valorile arhitecturii dobrogene prin prisma arhitecturii de la Dobrich, de exemplu. Pentru că bulgarii au finanțat enorm consolidarea și restaurarea vechilor clădiri și ateliere meșteșugărești din zona centrală a Dobrich. Nepăsarea față de cultura dobrogeană ne va costa enorm, peste generații", a mai declarat Maria Magiru.

Să sperăm că cineva aude strigătul de alarmă și va finanța acest demers extra-ordinar până nu e prea târziu.