Mircea Țuglea a plecat să scrie într-o lume mai bună. "A murit sub ochii mei…"

Mircea Țuglea avea doar 43 de ani și și-a pierdut viața sub ochii disperați ai soției lui, Camelia Adriana Țuglea, murind înecat în Marea Neagră, în dreptul plajei Modern. 

S-a născut la Tecuci, a absolvit în anul 1992 Liceul "George Călinescu" din Constanța, iar apoi a urmat cursurile Universității "Ovidius", în anul 1996 debutând cu volumul "Proezia". Fostul redactor șef al revistei "Tomis" a predat vreme de mai mulți ani limba și literatura română la Colegiul Național "Mircea cel Bătrân" și un an la Universitatea "Ovidius" din Constanța. 

A fost bursier "Herder" la Universitatea din Viena, după o recomandare venită din partea regretatului Marin Mincu, mentorul său, acolo unde a studiat literatura comparată și germanistica. În anul 2007, a devenit doctor în litere al Universității din București, cu o teză de doctorat consacrată operei lui Paul Celan, teză din care se va naște cartea "Paul Celan și avangardismul românesc. Reactualizarea sensului". Apoi, în perioada 2011 - 2013 a primit o bursă postdoctorală din partea Academiei Române pentru studiul liricii poetului Paul Celan, în urma căreia publică volumul de critică și cercetare literară "Lirica lui Paul Celan și gândirea contemporană", în anul 2013. 

Vestea morții sale a fost șocantă nu numai pentru familie, cât și pentru colegii de breaslă. Soția acestuia, Camelia Adriana Țuglea, a scris pe pagina sa de Facebook câteva rânduri pe cât de emoționante, pe atât de cutremurătoare: "Mircea Tuglea a plecat la ceruri astăzi, sub ochii mei, fără să-și ia rămas bun. După ce a fost adus din mare, mâinile lui iubite, cu cele mai albe, mai minunate și mai lungi degete, care creau lumi pe tastatură, erau înghețate. În ultima zi a vieții lui pe pământ a scris, e ceea ce i-a plăcut cel mai mult. I-a trimis redactorei de la Polirom, editura la care îi va apărea romanul "Grazia" varianta finală, «fără modificări consistente, doar cu corectarea unor repetiții deranjante», și-a actualizat cu atenție prezentarea de autor de la începutul cărții, coperta era gata de ieri, contractul semnat de acum câteva săptămâni. Emoțiile lui mi-au părut cumva cele ale așteptării unui copil, de altfel, pe coperta pe care și-a dorit-o, apare chipul unei fetițe. Pe plajă mi-a spus că titlul tezei de doctorat a Rosei, personajul pe care îl întruchipăm noi doi în carte, s-a modificat, dar nu a vrut să-mi spună cum, rămâne să citesc singură și să aflu un răspuns și poate voi face cândva și doctoratul pentru care m-a susținut cu aceeași generozitate și încredere cu care a format atâția oameni. Viața mea a fost un miracol timp de 19 ani alături de el și l-am iubit din toată inima, fiindcă nu puteai să nu-l iubești".

Omul de cultură Dorin Popescu l-a cunoscut pe Țuglea în urmă cu foarte mulți ani, încă de pe băncile facultății, și spune că acesta a fost unul dintre cei mai citiți scriitori din Dobrogea, cu o vocație deosebită și cu proiecte mari. 

El își amintește cum Mircea a fost propus de Marin Mincu pentru studii culturale la Viena și cum el a fost considerat a fi un nume "omologat" de tinerii pe care i-a sprijinit să se lanseze în carieră. 

"Mircea Țuglea a fost, cu siguranță, un tânăr care mișca lucrurile în jurul său și care credea în predarea ștafetei către tânăra generație. De fiecare dată, el i-a învățat pe cei tineri cum să scrie în afara tiparelor clasice, dar și dorința de a exista în cultură, de a gândi liber și de a avea idei proprii. Noi doi aveam proiecte comune și sper ca măcar reînființarea revistei să se materializeze, în cele din urmă", ne-a declarat Dorin Popescu. 

La rândul său, președintele filialei Dobrogea a Uniuni Scriitorilor, Angelo Mitchievici, a declarat pentru "Cuget Liber" că Mircea Țuglea a fost un devotat al literaturii și unul dintre cei mai buni scriitori ai generației lui, începând din 1996 și până în prezent. 

"El a terminat de curând o nouă carte, Grazia, și a fost un om plin de contraste, care căuta mereu paradoxul. Trebuie neapărat menționat că lui Mircea Țuglea îi plăceau toate locurile în care se vorbea despre literatură și era prezent la orice eveniment în care se discuta despre așa ceva", a subliniat Mitchievici. 

Directorul Colegiului Național "Mircea cel Bătrân", Vasile Nicoară, spune că Mircea Țuglea a fost un profesor erudit, cu o aleasă ținută intelectuală, format pe urmele celor mai mari scriitori. 

"Fostul nostru coleg de catedră a fost un tip complex și cu o înclinație și un talent nativ pentru poezie și proză. Nu a predat la noi în școală decât șapte ani, dar a constituit mereu un fel de element dinamic ce ținea în viață cenaclul școlii, «Pătratul literaturii» și apoi «Zări albastre». Desigur, colaborarea noastră nu s-a oprit nici după ce a plecat de la liceu, el fiind prezent în fiecare an, în juriu, atunci când susțineam concursurile de creație literară", a declarat, pentru "Cuget Liber", Vasile Nicoară. 

"Odihnește-te în pace, Mircea! Ai vrut să intri în Cercul poeților dispăruți. Nu l-am avut elev decât un an, într-o grupă de 12 elevi, în clasa a XII-a. Franceza era a doua limbă și nu prea era captivat, mi-a spus-o direct, așa că am făcut timp de un trimestru un joc de rol, l’Immeuble. Toate activitățile erau legate de ceea ce se petrecea într-o clădire cu mai mulți locatari. Totul era scenariul și textul elevilor. Și acum îmi aduc aminte cum Mircea își alesese mansarda și împrumutase identitatea lui Cioran. La parter o pusese pe Brigitte Bardot, cu câinii. Dialogul lui Cioran cu Brigitte Bardot, presărat cu citate din Cioran mi-a dezvăluit un profil creativ și literar cu mult peste nivelul unui elev de liceu. Era genul de scriere rebelă și plină de miez. Oricum, traiectoria lui ulterioară nu a făcut decât să confirme revelația aceea. A mușcat cu nesaț din viață și din poezie, cu o febrilitate a studiului și a creației, rar întâlnită. El a vrut întotdeauna să demoleze barierele obișnuinței și ale provincialității Constanței. S-a luptat să reînvie cenaclul, s-a luptat nu doar pentru el, ci și pentru a scoate la lumină talentul din alții, așa cum făcuse mentorul lui, Marin Mincu. Citesc acum mărturii ale unor foști elevi ai lui. Există oameni pentru care un anumit spațiu este prea limitat și încearcă, fie și împotriva curentului sau a valurilor să împingă limitele cât mai mult. Mircea a fost unul dintre acei oameni care a înmulțit talantul dăruit într-un timp foarte scurt. Păcat că ai sfârșit, când încă mai voiai să faci atâtea lucruri necesare, Mircea. Nu știu cu cine este mai ușor să te lupți: cu oamenii, cu marea sau cu tine însuți. Ai crezut că poți... Acolo, Sus, probabil că te așteaptă un interlocutor pe care l-ai regretat, Marin Mincu. Din păcate, ai lăsat aici o familie pe care trebuie să o veghezi cum vei putea", este declarația profesorului universitar Sandina Vasile.

Regretele nu contenesc să apară. "A murit Mircea Țuglea. Ne-am văzut ultima oară în mai, când mi-a prezentat cartea la Constanța. Plănuiam o lectură publică în doi, pe la sfârșitul lui septembrie, la malul mării. Marea a fost împotrivă: ni l-a luat. Dumnezeu a fost astăzi nedrept. Poate va fi mai drept cu posteritatea lui Mircea", a declarat, la rândul său, Viorel Ilișoi, scriitor. Acesta, împreună cu Mircea Țuglea au participat în luna mai, în club "La Taclale", la cea de-a XI-a ediție a Atelierelor Revistei "Tomis", locul în care s-a discutat despre "Cele mai frumoase reportaje" din lume.