"Fără post și rugăciune, nu poți lupta împotriva diavolului!"

Creștin ortodocșii intră, duminică, 15 noiembrie, în Postul Nașterii Domnului, care va dura 40 de zile, până în ziua de Ajun a Crăciunului, 24 decembrie inclusiv (zi de post aspru). Postind 40 de zile, creștinii își curăță sufletele și trupurile și se învrednicesc pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, pe Pruncul Iisus Hristos, născut din Sfânta Fecioară, ne explică preotul Jean Ion, slujitor la biserica "Sf. Vasile cel Mare".



- Când intră credincioșii în Postul Crăciunului?

- Creștin ortodocșii intră, duminică, 15 noiembrie, în Postul Nașterii Domnului, care va dura 40 de zile, până în ziua de Ajun a Crăciunului, 24 decembrie inclusiv (zi de post aspru).

Postul trebuie să reprezinte o abținere de la lucrurile rele care ne îndepărtează de Dumnezeu și de oameni, iar el amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia - Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci). Asemenea și creștinii, postind 40 de zile, își curăță sufletele și trupurile și se învrednicesc pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, pe Pruncul Iisus Hristos, născut din Sfânta Fecioară.



- Părinte, explicați-ne de ce este important să ținem post ?



- Scopul postului nu este numai de a face deosebiri între unele mâncăruri, ci de a disciplina trupul și puterile sufletești, spre ușurare și curățire de păcate. Nu mai mâncăm grăsimile animalelor, ci hrana care ne subțiază trupul și sufletul, hrana care ne ajută să le stăpânim mai ușor. Fără post și rugăciune nu poți lupta împotriva diavolului. Nu poți să scoți din tine toate apucăturile, închipuirile, toată imaginația păcătoasă.

Postim ca să ne desăvârșim. A ajunge în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a-ți desăvârși firea, ființa. Prin post noi nu imităm pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci-L urmăm. Îl urmăm prin post, rugăciune, milostenie, prin Sfintele Taine și sfintele fapte bune. De aceea este foarte, foarte important postul.

Un om care vrea să fie veșnic fericit postește. Cel care se sperie atunci când vine postul înseamnă că e speriat de veșnicie. Nu trebuie să forțăm pe ceilalți să postească, ci să ne forțăm pe noi să postim.

- Cum ar trebui credincioșii să respecte acest post?

- A posti înseamnă a te înfrâna nu doar de la bucate, ci și de la fapte urâte, de la vorbă multă, de la orice tip de distracție și plăcere, dând o mai mare importanță rugăciunii, citirii Sfintei Scripturi, milosteniei și altor fapte bune. Fără acestea din urmă, postul este lipsit de valoare și eficiență.

- Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu?

- Ideea de post se regăsește de multe ori în Sfânta Scriptură. După mărturia Sf. Vasile cel Mare, postul este cea mai veche poruncă dată omului de Dumnezeu: "Cucerește-te, smerește-te, omule, de vechimea și căruntețea postului, că este deodată cu lumea!" Porunca postului s-a dat omului încă din Rai, mai înainte de a greși omul, căci i-a spus Dumnezeu lui Adam: "Din toți pomii Raiului să mâncați, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mâncați, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!"(Fac. 2,16-17)

În Vechiul Testament, îi vedem postind pe Moise, pe Ilie, pe David și pe alți prooroci, iar în Noul Testament, Însuși Domnul Iisus Hristos ne dă exemplul postirii, pe care ucenicii Săi l-au urmat. În capitolul al șaselea al Evangheliei după Matei, Iisus ne spune și cum să postim: cu bucurie și fără mândrie. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție (Matei 6,16-18).

Orice creștin trebuie să fie convins de trebuințele postului, să-l respecte în convingerile sale și să-l practice atât cât darul credinței și puterile îl ajută ferindu-se de a-l defăima, întrucât el este de origine dumnezeiască, dat nouă cu scopul de a ne înfrâna trupul de la patimi, a ne smeri sufletește și a ne face mai buni.

Postul este semnul, simbolul că iubim pe Dumnezeu care n-are nevoie de postul nostru, ci, noi avem nevoie de post fiindcă el este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi înșine și pe temeiul acestei biruinți, vom birui și lumea pusă în slujba păcatului și uneltirile diavolului. "Acest soi de draci, nu iese decât cu post și rugăciune". (Matei 17, 21).

- Această perioadă este benefică pentru organism ? Cum influențează postul psihicul?

- Sfântul Vasile cel Mare ne zice: "Bucatele cele multe și bucatele cele grase, neputând să le mistuie stomacul, multe boli au adus în lume. Iar postului și înfrânării, pururea îi urmează sănătatea". Dacă nu crezi sfinților, crede doctorilor!

Postul are așadar și multiple beneficii asupra organismului, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic. În această perioadă, organismul nostru se eliberează de toxine, de gânduri rele, de atitudini vicioase. Care sunt, în mare, beneficiile postului? Ajută digestia, detoxifică organismul, ne încarcă cu energie, ne echilibrează spiritual și ne ajută să gândim mai limpede.

Lipsa alimentelor grele aduce cu sine o senzație de ușurare a corpului și oferă creștinului cele mai potrivite condiții, atmosfera și mijloacele de înduhovnicire și îmbunătățire morală.

- Ce mesaj le-ați transmite celor care se tem că se pot îmbolnăvi din cauza unui regim alimentar restrictiv?

- Același Sfânt, Vasile cel Mare spune așa: "Omule, vrei să trăiești mult, postește mult!" Postul este maica sănătății și lungimea vieții.

Tuturor acestora le spun să nu se teamă și să încerce să postească, căci postul ne scoate din multe rele. Atâta timp cât postul alungă pe vrăjmașii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim și să nu ne temem de el. Dacă și în Paradis era nevoie de post, cu atât mai mult este nevoie în afara lui. Dacă înainte ca omul să fie rănit sufletește, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul său este rănit de păcat. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor, era absolută nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este acum, când suntem în război cu diavolul.

Copiii, femeile însărcinate și cele care alăptează, oamenii bolnavi sau care lucrează în condiții deosebit de grele pot fi scutiți, parțial sau total, de post, încercând să se abțină, cel puțin, de la consumul de carne. Dar ar fi bine ca acest lucru să-l hotărască împreună cu preotul, nu după propria pricepere.

Să ținem minte: Dumnezeu și Biserica nu vor să ucidă trupul omului, ci patimile lui! Dacă, de exemplu, suntem împătimiți după carne și încercăm în post s-o înlocuim cu salamul de soia, înseamnă că nu am biruit patima, ci ne-am făcut doar fățarnici. Ești bolnav și nu poți posti după toată regula? Renunță măcar la ceea ce-ți place cel mai mult!

- Unii preoți spun că prin post se detoxifică organismul, sau mai exact are loc o alcalinizare a organismului. Este adevărat?

- Fii recunoscător pentru ce ai, roagă-te, meditează. Este dovedit că astfel de trăiri pozitive alcalinizează organismul, în timp ce sentimente de ură, invidie, gelozie, etc., îl acidifică.

Studii recente demonstrează că cele mai multe vindecări de cancer se datorează unui regim alimentar foarte sărac în proteine animale, grăsimi și zaharuri. Postul negru are efecte miraculoase în cazul cancerului, lipsa hranei nemaipermițând celulelor canceroase să se înmulțească.

Este foarte important să înțelegem că postul trebuie ținut nu doar pentru a ne curăța trupul și pentru a ne feri de boli, ci mai ales pentru a ne hrăni sufletul. Postul înseamnă renunțarea de bunăvoie la plăceri și primirea cu mulțumire și cu bucurie a tot ceea ce ne dă Dumnezeu în viață, pentru a înainta pe calea spre mântuire.

- O perioadă de post de două, trei săptămâni sau 40 de zile ne slăbește sănătatea?

- Nicidecum! Prin postul de 40 de zile trupul slăbește, dar sufletul se întărește. Se umple de energii divine și de curaj în lupta cu ispitele vieții. Toți părinții ascetici spun că postul nu urmărește omorârea trupului, ci omorârea patimilor care ne distrug și sufletul și trupul. Postul este și "curăția rugăciunii". Oare nu ne întrebăm: de ce au ajuns nenumărați călugări și oameni de la sate la vârste atât de înaintate? Datorită cumpătării și în special al faptului că posteau.



- Cum să mâncăm la evenimente mondene, zile de naștere ca să nu fim luați în râs de necredincioși?

- Să mâncăm așa precum Biserica rânduiește. Dacă e post rânduit de Biserică, e bine să spunem cu smerenie că postim, căci vom mărturisi prin asta pe Hristos, iar dacă eu țin un post particular și merg la cineva în ospeție care nu știe și nici nu trebuie să știe despre postul meu, atunci eu mănânc tot ce mi se pune înainte.

În post trebuie evitate petrecerile. Un bun creștin ar trebui să fie mai atent la situațiile care-i apar în viață și cum ar trebui să se comporte în fiecare dintre ele. Dacă cel care mă invită este creștin ortodox și știe că este post, dar conștient îl încalcă, atunci eu nu trebuie să mă fac părtaș la încălcarea lui, ci ori mă abțin, ori nici nu merg la asemenea petreceri. Iar dacă suntem luați în râs, trebuie să ne bucurăm. Înseamnă că suntem pe calea cea dreaptă, căci Hristos ne-a promis că vom fi luați în râs și batjocoriți pentru numele Lui. Problema e că cei mai mulți ortodocși de-ai noștri sunt mai preocupați de ce va zice lumea decât de ce va zice Dumnezeu.

Dacă ești înțelept, poți să scapi și de această ispită. Numai cei care nu vor nu pot să postească.

- Pe lângă restricția alimentară, oamenii trebuie să aibă o anumită conduită?

- Această reținere de la bucate trebuie permanent împreunată cu reținerea de la păcate, căci noi ne înfrânăm de la hrană în scopul înfrânării poftelor și patimilor, în scopul îmbunătățirii și desăvârșirii noastre duhovnicești. Noi postim de bucate, ca să postim de păcate, după afirmația unor Sfinți Părinți. Postul trupesc fără cel sufletesc este lipsit de orice valoare morală.

Din acest motiv, Biserica ne îndeamnă să postim postul cel adevărat, bineplăcut lui Dumnezeu, care este: înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământ fals.

"Postiți? Arătați-mi-o prin fapte", ne îndeamnă Sf. Ioan Gură de Aur.

- Sunt relațiile sexuale în această perioadă un păcat mai mare decât, de exemplu, să mâncăm de dulce sau să bârfim/denigram pe cineva?

- Orice relație în afara căsătoriei este interzisă de Dumnezeu, fie că are loc în post, fie că este în afara postului și cei doi nu se pot împărtăși în această stare. Dar când vine vorba despre relațiile dintre soți, trebuie să procedăm cu multă înțelepciune, căci postul conjugal, care trebuie să însoțească postul alimentar, este mai special prin faptul că implică două persoane, nu una. Sfântul Apostol Pavel spune că postul conjugal trebuie să fie ținut "cu bună înțelegere a amândurora" și "pentru o vreme", iar dacă unul dintre soți nu este de acord, celălalt trebuie să se smerească și să completeze acest gol cu alte forme de postire. Ideal ar fi, însă, ca ambii soți să încerce să postească și din acest punct de vedere, iar dacă se mai poticnesc, nu înseamnă că aceasta este un păcat, ci mai degrabă o slăbiciune asupra căreia trebuie încă să lucreze duhovnicește.

- Mulți creștini obișnuiesc să postească doar o săptămână înainte de împărtășanie. Cât de corectă este această practică?

- Un bun creștin trebuie să se împărtășească în fiecare săptămână sau, cel puțin, o dată pe lună. Și pentru a te împărtăși în afara celor patru posturi de durată este suficient să postești miercurea și vinerea, care și așa sunt zile de post. Recomandarea Bisericii de a ne împărtăși în posturi este, de fapt, un minimum, care, în mod greșit, a fost perceput ca o regulă. Și dacă cineva încă nu a înțeles asta sau nu este pregătit să se împărtășească și în afara posturilor, atunci măcar în posturi ar trebui să facă acest lucru cât mai des: în fiecare duminică sau măcar la început, la mijloc și la sfârșit.

Hristos trebuie să fie prezent în viața omului, în permanență, nu să apară și să dispară de trei-patru ori pe an. Așa cum nu mâncăm de patru ori pe an, tot așa nu este suficient să ne împărtășim doar de patru ori pe an. Deci postul trebuie ținut integral, iar împărtășirea trebuie făcută cât mai des, atât în posturi, cât și în afara lor.!



- Prin ce se deosebește Postul Crăciunului de celelalte?



- Postul Nașterii Domnului ne aduce aminte de postul ținut de drepții și proorocii Vechiului Testament, care așteptau venirea lui Mesia, dar ne pregătește și pe noi pentru o trăire spirituală mai intensă a acestui eveniment.

Din punctul de vedere al alimentației, Postul Crăciunului este mai ușor față de cel al Paștelui, având multe dezlegări la pește, ulei și vin. Este dezlegare la pește și preparate din pește, precum și la vin, untdelemn în toate zilele de sâmbătă și duminică, cuprinse în perioada 21 noiembrie-19 decembrie, inclusiv, precum și în zilele 23, 30 noiembrie, 3 și 7 decembrie. Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regulă, în Calendarul creștin ortodox fie prin mențiunea dezlegare la pește, fie prin simbolul unui pește.

Deci este un post mai ușor din punct de vedere alimentar, dar care își atinge scopul dacă este completat cu o lucrare duhovnicească adecvată.

- Când ținem post și ne "spurcăm" din greșeală, cum e corect să mergem mai departe sau să renunțăm în ziua respectivă?

- Când o echipă de fotbal primește încă din primele minute ale partidei un gol, renunță la meci sau îl continuă? Caută să restabilească egalitatea, poate să obțină victoria sau se mulțumește cu înfrângerea? Permanent va căuta să învingă. Va munci mai mult pentru a rămâne în elită!

Așa e și cu postul și cu "spurcarea " din greșeală! Dacă efectiv ai uitat și ai mâncat ceva de dulce și apoi ți-ai amintit, nu e nimic, postește în continuare, însă cu mai multă râvnă, și fără a repeta greșeala, te vei spovedi, iar Dumnezeu prin mâna preotului, te va ierta.

Vă doresc tuturor un post binecuvântat, cu multe roade duhovnicești!