La finalul acestui articol, veți spune că este incredibil ca un tânăr de 23 de ani, în România anului 2017 și după evenimentele care se petrec zilele acestea, poate decide să refuze huzurul și să se dedice educării unor copii nevinovați care trăiesc în pauperul rural. Și totuși, constănțeanca Mina Gălii asta face la ora actuală, predând la o școală din comuna Gălbinași (Călărași), după ce a lucrat într-o multinațională pe bani "frumoși". Și povestește pe pagina ei de Facebook aproape cotidian cât de interesant este să trăiești alături de o comunitate de la sat.
Mina Gălii a absolvit, în 2012, Colegiul Național "Mihai Eminescu" din Constanța, profil matematică-informatică, cu program de informatică intensiv.
"Opțiunile mi-au curs natural spre facultate, mai ales că informatica era unul dintre subiectele mele favorite: am ales Cibernetică, statistică și informatică economică la ASE București. Pe parcursul facultății, însă, mi-am ajustat pasiunea. Am îndreptat-o discret, dar ferm, către cultura din mediul ONG, prin intermediul organizației studențești (SiSC) care m-a crescut ca om și cetățean cum nu a făcut-o nicio școală formală", afirmă Mina.
"Părinții nu mi-au vorbit două luni!"
În 2015, a absolvit facultatea "cu un pumnal în piept", ne mărturisea, și nu pentru că i-ar fi lipsit ceva din facultate, ci pentru că, acum, urma să intre în piața muncii, să se-ntoarcă spre lucruri "mai serioase", rigide și deloc pe gustul ei. S-a angajat rapid într-o multinațională foarte serioasă, care acorda grijă deosebită fiecărui angajat.
"Nu exista stres pentru mine, viața mea era destul de simplă și fără griji, însă tocmai cercul vicios de risipă materială în care trăiam (stare financiară bună și multe opțiuni la picioarele mele) m-a tras să-mi reiau viața la puricat. Voiam să simt contribuție pentru România mea. 31 de-cembrie 2015 - 1 ianuarie 2016. Aceea a fost noaptea în care mi-am decis viitorul: acela de a preda într-un sat defavorizat prin Teach for Romania. A durat două luni să-mi pavez drumul către sat și încă una să îmi fac curaj să le spun părinților mei că am de gând să arunc la coșul de gunoi tot ce am acumulat în anii de școală superioară. A mai durat încă două luni în care nu mi-au vorbit. Încă alte câteva de reproșuri și îngrijorări de tipul «ți-ai distrus viața», însă azi înțeleg că s-au obișnuit cu ideea", destăinuie constănțeanca.
De aproape cinci luni, a intrat în sistemul educațional românesc, ca învățătoare pentru o clasă de a II-a cu 24 de copii.
"Am un obicei de a culege povești din familiile, comportamentele și dialogurile lor și a le pune în on-line. Îmi place să zic despre mine că, astfel, cresc nivelul de conștientizare printre prietenii mei cu șanse împlinite de viață despre aceia din sat, cu șanse mici de viață bună. Mai mult, îmi mai place să zic că îmi aduc contribuția la o repoziționare a imaginii de profesor. Nu știu dacă o fac; e prima dată când spun altcuiva decât mie despre credința asta a mea", mărturisește Mina.
Am întrebat-o cum i se pare sistemul românesc de învățământ și iată ce răspuns am primit: "Nu chiar așa de rău. Mai mult, am cunoscut câțiva profesori demni de respect în cancelaria mea. De exemplu, doamna B., profesoară de matematică, face naveta București - Gălbinași de 25 de ani și nu s-a plâns, deși sunt sigură că ar fi avut șansa de a-și alege altă școală. Mai sunt câțiva în aceeași situație, dar nu le știu cuantumul anilor de greutate".
"Împreună ajutăm România"
Poza ei de profil de la Facebook o cuprinde cu un mesaj care i-a devenit motto: "Împreună ajutăm România".
"Cu câteva luni înainte de fotografie, visam doar un «schimbăm România», negându-i cu aroganță părțile bune. Între timp, câte ceva s-a mai trezit în mine și văd părți bune peste tot (ultimele zile, însă, îmi testează greu optimismul). De cinci luni, așadar, îmi trăiesc motto-ul. Același motto, însă, mă împinge să contribui ori de câte ori pot", ne-a mai mărturisit aceeași destoinică Mina Gălii.