Cine a bântuit Peștera Casian?

Peștera Casian, unul dintre punctele de atracție ale Dobrogei, este înconjurată de mister. Și astăzi, cei care ajung la Gura Dobrogei simt fiorii vremurilor de demult.

Valentina Voinea, arheolog al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cea care a coordonat cercetările de la Peștera Casian, ne dezvăluie o poveste foarte interesantă despre conclu-ziile la care s-a ajuns în urma descoperirilor făcute.

Dovezile materiale și informațiile literare privind manifestările religioase din Dobrogea sunt la fel de diverse precum mozaicul civilizațiilor care s-au perindat în acest spațiu. Poate mai mult ca în oricare altă parte a ținutului istro-pontic, adevăratele "castele de piatră" din zona Podișului Central Dobrogean, ascunzând peșteri, grote și adăposturi au îndemnat la meditație și închinare.

Existența casienilor și a călugărilor

Primele mențiuni epigrafice despre casieni au apărut pe "pietrele scrise" din amfiteatrul natural, situat nu departe de Peștera Casian.

Rezultatele cercetărilor arheologice întreprinse în ultimele trei decenii în zonă au dus la argumente cât mai concise a existenței casienilor.

Primele observații arheologice privind locuirea Peșterii Casian au fost făcute cu ocazia cercetărilor de teren efectuate în teritoriul histrian. Alături de fragmente cera-mice romane și medievale timpurii, descoperite atât în interiorul, cât și în exteriorul peșterii, s-au identificat semne incizate pe stânca din dreapta a intrării - mai multe litere (K, N), cruciulițe și semne monogramatice, datate în secolul X după Hristos.

Următorul detaliu, o cruciuliță zgâriată deasupra unei firide special amenajate pentru opaițe, locaș situat tot pe peretele din stânga intrării în peșteră, constituie un indiciu privind locuirea peșterii de către călugări. Astfel, se afirma pentru prima dată într-un studiu arheologic existența unui mic așezământ monahal în secolul al X-lea, foarte probabil după reveni-rea bizantină la Dunăre (971).

Sacrificări umane - decapitări

"În nișa naturală aflată pe peretele stâng, nu departe de intrare, am descoperit o cruce mică, incizată. Prin urmare, descoperirile noastre confirmă vechile observații cu privire la locuirea îndelungată și folosirea peșterii de către călugări (simbol creștin, oase umane). Pentru o mai bună înțelegere a destinației cultice pe care au avut-o, de-a lungul mileniilor, grotele și adăposturile din micro-regiunea Chei - Casian - Târgușor amintim doar câteva din descoperirile noastre. În Peștera La Baba - Cheile Dobrogei, apariția unor oase umane în interiorul unei vetre gumelnițene amintește de practici sacrificiale frecvente în a doua jumătate a mileniului V înainte de Hristos, semnalate în Vechea Europă atât în așezări cât și în peșteri. Cele mai specta-culoase depuneri rituale au apărut în Peștera X (Craniilor), situată pe malul stâng al Ghelengicului, în Cheile Dobrogei. Prima descoperire de acest gen a apărut în campania din 2009: o calotă craniană umană la 1,50 m de intrarea în peșteră, depunere datată în perioada romano-bizantină tim-purie. În august 2010, continuând săpăturile în aceeași secțiune, am avut șansa unei noi descoperiri spectaculoase: o groapă rituală, amenajată într-o mică nișă din exterior, la baza peretelui din dreapta intrării. În interiorul ei, a fost depus un adult sacrificat, într-o poziție neobișnuită - legat și decapitat. Contextul descoperirii (în fața peșterii) și modul de tratare a cadavrului (decapitat, legat) pot fi legate de actele sacrificiale practicate de traco-geți, descrise de scriitorii antici, dar puțin documentate arheologic", precizează Valentina Voinea.