Andrei Pleșu a oferit reflecții despre prostie "ca o condiție obișnuită a umanității!"

Fără a jigni personalitățile aflate deja în panteonul Doctor Honoris Causa al celei mai mari academii universitare constănțene, ceremonialul de ieri desfășurat în Aula Magna a Universității "Ovidius" din Constanța a fost unul cu totul și cu totul special, "vinovatul" principal fiind laureatul.

Personalitate marcantă, deopotrivă politicului, dar și academicului, polivalentul intelectual român Andrei Pleșu, cu binecunoscuta sa jovialitate ironică, dublată de o remarcabilă inteligență, a făcut din "prostie" obiectul unei reflecții serioase în conferința pe care a susținut-o în fața numerosului public constănțean prezent în Aula Magna.

Nu înainte de a mulțumi pentru onorantul titlu, după ce preț de aproape jumătate de oră prof. univ. dr. Cristina Tamaș a dat citire Laudatio. "Am auzit un interviu mai mult decât flatant al activității mele, dar eu vă spun cu toată sinceritatea că mă simt un leneș. Și de câte ori aud câte aș fi făcut sunt primul stupefiat. A trebuit să capăt, prin generozitatea colegilor de la Universitatea «Ovidius» din Constanța, un titlu măgulitor de onorabilitate academică, o distincție neașteptată, dar cu atât mai emoționantă ca să realizez câte lucruri mă leagă de sud-estul românesc (…) Mă simt recuperat de «ai mei», mă simt acasă…".

În încercarea de a vă reda cât mai fidel atmosfera creată de acest impresionant intelectual român, cu reale valențe actoricești, vom cita câteva dintre remarcile sale, atât cât spațiul tipografic ne permite.

"Am ales să vorbesc despre prostie și ar fi o pură prostie din partea mea să vreau să lămuresc un asemenea subiect. Vă spun de la început că nu o să vorbesc despre prostie ca un deștept, respectiv ca unul care se simte în afara sferei conceptului despre care vorbește. Mi-am adus aminte de o vorbă a lui Alexandru Paleologu care spunea că oamenii inteligenți ating cote de prostie pe măsura inteligenței lor. Și vorbesc despre prostie ca o condiție obișnuită a umanității. Toți suntem proști din când în când: spunem prostii, facem prostii, ne purtăm prostește… votăm prostește".

Într-o analiză foarte riguroasă a contextului în care folosim cuvântul prost cu diferitele lui semantici am reținut-o și pe aceasta: "Sunt oameni care întrebați ce defecte au, mulți răspund «Sunt prost de bun». Defectul cel mai des declamat de români, mărturisit este bunătatea". Iar între caracteristicile "prostului care suntem" a enumerat "Prost e cineva care știe, n-are dubii și dacă ești atent îți și explică. Iar dacă nu înțelegi ești prost! Sau dacă nu ești de acord cu ce îți explică… Prostul, în general, nu poate fi contrazis, pentru că are convingeri de beton. Pe lângă faptul că prostul este știutor, în general, este și foarte serios, solemn. E genul care se arată mereu din profil, e statuar, e inflexibil, e mineral. În plus, fiind și știutor și serios, prostul este sfătos, are soluții. Există un fel de suficiență intelectuală, de fudulie a prostului și din această cauză prostul este un om fericit, nu se îndoiește de sine, e mulțumit. Întâlnesc oameni pe care îi invidiez din această cauză. Au dreptate cu o consecvență tulburătoare. Pe de altă parte prostul e deductibil la o singură schemă: are câteva idei fixe, o vorbire de obicei standardizată și aici ne înscriem toți pentru că spunem de-a lungul vieții tot felul de propoziții care nu înseamnă nimic, dar pe care le repetăm pentru că nu știm ce altceva să mai spunem. De tipul «Sănătate să ne dea Dumnezeu că restul vine de la sine!», adică «I love you… I love you too!» sau «Dacă aș avea talent viața mea ar fi un roman, prin câte am trecut eu!». Standardizarea limbajului este unul din semnele prostiei".

(…) "Când un filosof se prostește devine filosof. Ideologia este un fel de fast-food al gândirii. Nu mai ai o gândire sistematică, elaborată, ci ai una-două idei ușor de transmis la populație și funcționezi teleghidat. În general, prostul este militant, când știe ceva de obicei vrea să își răspândească știința și gândirea asupra întregului mapamond dacă e nevoie".

(…) "Prostia e vinovată din punctul meu de vedere, iar tot ce am spus eu până acum se poate corecta: adică să nu te mai declari știutor tot timpul, poți să nu mai fi sfătos tot timpul, militant și solemn. Astea sunt vicii pe care le poți corija!".