Alexandru Mereuță, la 90 de ani. Amintiri despre începutul său în actorie și prietenia cu Toma Caragiu

"Pentru mine, teatrul este o parte esențială și permanentă a vieții mele", ni s-a destăinuit, de curând, veteranul teatrului constănțean, Alexandru Mereuță, care astăzi, 14 iunie, împlinește venerabila vârstă de 90 de ani. La ceas aniversar, nea Alecu, așa cum i se mai spune, ne-a declarat că i-ar plăcea ca cele nouă decenii de viață să fie sărbătorite, cum altfel, decât cu un alt rol, în spectacolul "Conu Leonida față cu reacțiunea", un rol care, zice el, i s-ar potrivi ca o mănușă și în care i-ar plăcea s-o aibă ca parteneră pe Dana Dumitrescu, directorul Teatrului de Stat.

Despre actorul Alexandru Mereuță se știe că el a realizat în cei peste 60 de ani de viață artistică, o impresionantă galerie de personaje, cu precădere bătrâni plini de pitoresc și sensibilitate, sfătoși și înțelepți, blajini, sentimentali și calzi. Așa este rolul Procopie Colauzo din vestita piesă grecească "Papa se lustruiește" sau Ianke, fabulosul, scăpărătorul Ianke din "Tache, Ianke și Cadâr" sau blajinul învățător Grigore din "Mușcata din fereastră".

Neuitate rămân și rolurile din "Romanțioșii", "O noapte furtunoasă", "Gaițele" și "Visul unei nopți de iarnă". Desigur, toate acestea sunt roluri dintre cele mai râvnite, pentru că sunt bine construite de autorii lor. De la actor la actor, imaginea lor diferă, însă.

Oricum, publicul este mereu încântat să ia contact cu alte fețe ale aceluiași personaj, pentru că fiecare îi deschide noi căi de meditație. Așadar, Alexandru Mereuță este un actor înzestrat cu un talent zdrobitor și cu o imensă bucurie de a juca, iubindu-și personajele ca pe propriii copii. El este un moldovean cu inima largă, vibrând neostenit pentru toți și tot ceea ce îl înconjoară și, mai ales, un sensibil recitator al versului eminescian, de care se declară un etern îndrăgostit.

La ora actuală, pe scena Teatrului de Stat Constanța, actorul mai joacă în spectacolele "Scaiul", "Omul, bestia și virtutea", "Escrocii", "Trei surori", roluri care îi aduc mari bucurii sufletești și ropote de aplauze din partea publicului.

Rolul care i-a dat, însă, cele mai mari satisfacții este cel din "Pădurenii", pentru că acesta îi aduce aminte de tatăl său. Abia după aceea, poate fi amintit rolul lui Ianke, din "Take, Ianke și Cadâr" sau Manole din "Visul unei nopți de iarnă".

Coleg de cameră cu Toma Caragiu

Nea Alecu își amintește și acum cu mare precizie de începuturile sale ca actor și cum litoralul i-a creat impulsul către teatru.

"Eram într-o tabără de elevi, în 1946, la Eforie Sud, într-o vilă generoasă și eu, ca elev, am fost cazat împreună cu alți colegi. Știu că eram în luna august, când a venit pedagogul la mine și mi-a dat o carte de versuri. El mi-a spus s-o citesc și să mă hotărăsc ce poezie învăț din ea până a doua zi. Răsfoind cartea, m-am oprit asupra uneia care avea o tentă politică, pentru că, am considerat că mă punea în situația de a o rosti cu mare vigoare la serbarea respectivă. Desigur, eu eram adeptul poeziilor, dar nu credeam că voi fi atât de apreciat de alte persoane. La final, s-au oprit în fața mea un ofițer și o doamnă care m-a întrebat ce am de gând să fac în viață. Ai atâta talent, cât habar n-ai și atunci când vii la București, caută-mă, că am acolo o școală de artă dramatică, unde te voi pregăti pentru teatru", ne-a povestit actorul.

La acel moment, el mai avea doar un an până când termina școala industrială și nu a căutat-o, dar mai târziu a aflat că există o altă școală care are și compartiment de teatru și s-a dus acolo și a recitat aceeași poezie ca la serbarea de pe litoral. Acolo, a rămas extrem de surprins să observe că din juriu făcea parte cunoscuta Lucia Demetrius, care a fost de-a dreptul impresionată de tânărul actor în devenire. La ceva timp după aceea, mai exact în anul 1948 s-a decretat reforma învățământului, care deschidea porțile pentru cei care tindeau spre învățământul superior, așa că s-a pregătit pentru examenul de admitere. Pentru a impresiona comisia, care era plină de monștri sacri ai teatrului național, cea de-a doua poezie recitată a fost din Shakespeare. La final, Aurelia Florescu a ieșit pe locul I la fete, iar la băieți, Alexandru Mereuță. Și uite-așa a început viața de artist…Spre surprinderea lui, când a intrat în cămin, fusese repartizat într-o cameră cu un alt student care în acel an în care el a fost admis, celălalt își termina studiile.

"Toate acestea se întâmplau în 1949, iar Toma Caragiu era acel coleg de cameră, iar din acel moment s-a născut între noi doi o prietenie de toată splendoarea. El juca deja la Teatrul Național", și-a amintit cu mare drag nea Alecu. De atunci, el a jucat la câteva teatre din țară, până când s-a stabilit la Constanța.

Distinsul actor este de părere că teatrul trebuie să evolueze mereu, să iasă din comportamentele amatoriste și să devină o întâlnire cu fenomenul divin. De ce este divin fenomenul teatral? "Pentru că el retrăiește stări umane la temperaturi de te zguduie sau nu te zguduie. Când nu se întâmplă acest lucru, temperatura este prea moale"…, a încheiat el.

v v v

Cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani, redacția Cuget Liber îi urează actorului Alexandru Mereuță: "La mulți ani, maestre!"