Constanța de altădată. Ce pățeau infractorii acum 100 de ani

De-a lungul incursiunii "Cuget Liber" alături de prof. Traian Petcu în istoria Constanței, luată la pas, unul dintre punctele interesante l-a constituit fostul sediu al Penitenciarului Constanța, care s-a aflat vizavi de actualul Liceu Internațional de Informatică.

Precum o ironie a sorții, pe locul respectiv acum se află un mic loc de joacă și un frumos parc plin de verdeață.

Penitenciarul Constanța a luat ființă în noiembrie 1878, imediat după ce s-au instalat autoritățile române în Dobrogea. La început a funcționat într-un fost conac din str. Traian, imobil ce îndeplinea aceeași atribuție pe timpul stăpânirii turcești. Arestul preventiv, cum i se spunea, era sub directa îndrumare a Prefecturii județului.

După 1890, când asupra orașului se fac planuri de sistematizare și se delimitează moșia comunei, se construiește un local nou în afara orașului, pe șoseaua Tulcei, între oraș și comuna Anadalchioi. Comună care, după cum ne relata Traian Petcu, începea chiar de la intersecția b-dului Tomis cu str. Ion Rațiu.

La început, distanța care separa orașul de arest era de circa 3 km, dar din cauza construirii de cartiere întregi, după 1916, imobilul a rămas în mijlocul orașului.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, când teroarea exercitată de guvernul burghezo-moșieresc asupra clasei muncitoare luase proporții, s-a simțit nevoia construirii, în același perimetru, a unui al doilea local pentru întemnițarea deținuților politici și a militarilor.

Din arhiva penitenciarului, care se păstrează începând cu anul 1916 și pe care ne-a pus-o la dispoziție, cu amabilitate, Virgil Coman, directorul Direcției Județene a Arhivelor Naționale, am cunoscut starea infracțională și ponderea infracțiunilor prevăzute de codul civil sau penal de la acea vreme. O deosebită importanță prezintă încarcerările și condamnările deținuților politici comuniști învinuiți pentru "tulburarea liniștei publice", pentru declarare de grevă și constituire în asociații, calificate periculoase pentru ordinea în stat. Printre cei arestați în Penitenciarul de la Constanța în toamna anului 1936, în urma luptelor greviste, s-au aflat Nicolae Cioroiu, Filimon Sîrbu, Andrei Ionescu ș.a.

În registrul de carceră din anul 1920 la motivul arestării am găsit consemnate "ultraj și lovire", "furt", "contrabandă de ruble", "complice la contrabandă", "tâlhărie", "rebeliune", "lovitură cauzatoare de moarte". Numita Maria Ion Druga, servitoare, a fost condamnată la 15 zile de carceră pentru furt, iar Ion N. Bărzan, acuzat de provocare de grevă a fost condamnat la 3 luni, dar i s-a suspendat executarea pedepsei timp de un an.

Iată cum se încheiau procesele verbale în acea vreme: "10 august 1916. Procedând la schimbarea gărzii arestului preventiv Constan-ța, am inspectat camerele, dușumelele, ferestrele, ușile și toate încuietorile conform art. 9 și 19 din Regulamentul închisorilor, am inspectat fiecare deținut în parte pentru a nu lăsa ceva vătămător asupra lor, pentru siguranța camerelor. În total am numărat 84 de deținuți, dintre care opt femei, care s-au dat în primire șefului de post".

Personalul penitenciarului era alcătuit dintr-un director, un grefier cu funcție și de contabil, doi gardieni și, în funcție de necesități, regulamentul de funcționare prevedea în statul de organizare și o gardiană. În 1920 exista același personal, excepție făcând doar numărul gardienilor, care s-a mărit.