Constanța anilor 1900. Curățenia "comunei" și guzganii, prioritățile primarului

Despre Constanța anilor 1900, Tudor Șoimaru afirmă în monografia romanțată a urbei că "s-a născut din drojdie de cafea, Afrodită orientală…".

Vârstnicii povesteau că, treptat, deasupra falezei care domina portul au fost deschise, de către grecii localnici sau veniți de prin alte părți ale împărăției turcești, numeroase birturi și cârciumi. Se aduceau băuturi spirtoase (rachiu, uzo și mastică) din insulele gre-cești, iar pentru vin, toamna, erau importați struguri tocmai din insulele Tenedos, care erau tescuiți de cumpărători. Vara, în fața localurilor, se înjghebau niște terase de lemn, cu mese în aer liber, fiecare local având câte un taraf de muzicanți.

La un recensământ efectuat în anul 1894, comuna Constanța număra 10.419 suflete, din care doar 2.519 erau români. Restul erau greci (2.460), turci și tătari (2.202), bulgari (1.060), armeni (559), germani (332), evrei (855), unguri (181), italieni (109), restul fiind sub 100: francezi, englezi, ruși, olandezi, sârbi și muntenegreni.

Conform actelor găsite în Arhivele naționale - Direcția Constanța, pe lângă ocupația de bază, aceea de comerciant, un zidar câștiga pe ziua de lucru între 4 și 6 lei, un dulgher ajungea să fie plătit între 6 și 8 lei, iar un salahor dacă lua 2-3 lei. Dar nici mercurialul piețelor nu era de speriat ca în zilele noastre: pâinea neagră de 900 gr costa 15 bani, în timp ce franzela albă de 1000 gr costa 25 de bani, carnea de vacă era 80 bani/kg, roșiile - 1,20 kg, cartofii - 20 bani/kg, la fel și ceapa uscată, un kil de vin era aproximativ 1,5 lei, iar legătura de pătrunjel ajungea la 10 bani legătura.

Regulamentul pentru privegherea sanitară

Documentele păstrate în fondul arhivist dezvăluie grija pentru protecția consumatorului vegheată de Serviciul Sanitar al Ministerului de Interne. În ianuarie 1900, spre exemplu, o adresă aducea la cunoștința medicului primar, a polițaiului orașului și comisarului comunal că în urma analizării la Institutul central de chimie al Ministerului de Interne "acele oțeturi, vinuri și rachiuri corespund regulamentului pentru privegherea sanitară a alimentelor și băuturilor, afară de vinurile din care s-au luat probele de la Ion Duma, St. Chiriac și Miloș A. Marcu, care sunt stricate și astfel oprite de art. 38 din regulament de a se pune în consumație ca vin". Zece zile mai târziu același serviciu solicita luarea măsurilor de sechestrare a "sacharinei ce se va mai găsi la bragagiul Constantin Nestor".

Nici cafeaua pisată de la P. Hagi Nazar nu a fost găsită cores-punzătoare întrucât "este amestecată cu substanțe amidonoase", iar "debitantul se va da în judecată spre a fi pedepsit conform art. 175 din legea sanitară!". În schimb, vinul alb scos din "consumațiune" de la D.I. Giovane și I.D. Papadopol "se poate întrebuința la fabricarea de rachiu sau de oțet sub privigherea administrațiunii". Tot de la "consumațiune" au fost scoase "cognacul lui Const Frangopol, pentru că este rău preparat, unt-de-lemn râncede ale debitanților Athanasiu Ivan Panait Apostol, Sterian Zaharia și Ștefan Dumitru, ardeiul roșu pisat și enibaharul lui Marcu Gheorghiu și ceaiurile chinezești ale lui Baiar Pustovgos și Dumitru Socrate".

Șobolanii, anunțați la primar

Până și scuipătoarele din hoteluri constituiau subiect de control: "Inspectând hotelurile din oraș, am constatat că nici până astăzi la toate hotelurile nu sunt prin toate camerele și prin coridoare scuipători sistematice", motiv pentru care s-a dispus darea în judecată a antreprenorului hotelului "10 Maiu".

De asemenea, comisarul comunal era înștiințat că "cele mai multe din birturile-cârciume din oraș au un mobilier cu desăvârșire degradat, canapelele îmbrăcate cu stofe rupte și unsuroase, pline de tot felul de necuvințenii, pereții nevăruiți, dușumelele nu se mai văd de noroiul suprapus, peste care numai se stropește și se mătură, fețele de mese și șervetele nespălate, tingirele, uneltele și vasele nespoite, necurățite, servitorii carii servesc, bucătarii și personalul întreg infect și înveșmântat necuviincios unii se prezintă numai în că-mașă unsuroase și puturoase...".

Pe fondul mai multor constatări de acest gen și al ivirii de boli contagioase, Primăria comunei Constanța dă o ordonanță pe 26 iulie 1900 prin care "toți locuitorii orașului sunt obligați a menține casele, precum și latrinele în cea mai perfectă curățenie, iar casele vreunui locuitor sau prin magaziile lor din oraș aflând șobolani (gusgani) să vestească imediat pe d-l primar al orașului nostru pentru a le procura substanțele otrăvitoare pentru stârpirea lor. Hotelierii, hangii, birtașii și toți antreprenorii de localuri publice sunt obligați a nu întrebuința apă de beut și a curăța scuipătoarele cel puțin de două ori pe zi".