Bătrânul care repară timpul. Cine duce mai departe meseriile trecutului

Într-o societate în care tinerii își aleg meserii pe care să le învețe ușor și care să le asigure câștiguri mari într-un timp

cât mai scurt, meseriile vechi, transmise din generație în generație sau învățate odinioară în școlile de meserii, aproape dispar sau rămân în continuare practicate de către cei din vechea generație, care au înțeles că un sudor, un fierar sau un ceasornicar bun rar mai poate fi găsit pe toate drumurile.

Nea Gicu, cum îl știu clienții săi, știe că meseria e brățară de aur și de aceea este unul dintre cei mai buni și apreciați ceasornicari din Constanța. Practică cu drag această meserie de 40 de ani și mărturisește că supărarea lui cea mai mare e lipsa școlilor de meserii, unde tinerii ar putea să învețe să ducă mai departe meseria de ceasornicar. Într-o zi obișnuită de lucru, masa de lucru a lui nea Gicu e plină ochi de ceasuri, șuruburi, lămpi și tot felul de ustensile. De lucrările mai complicate se ocupă dimineața, la prima oră, când e odihnit și are mintea limpede, iar pe cele mai simple le rezolvă și în zece minute. Acesta a povestit că părinții săi l-au îndrumat să învețe meseria de ceasornicar, iar acum le este recunoscător. Face ce-i place, iar lucrul acesta se observă din răbdarea cu care meșterește și din zâmbetul subtil pe care îl afișează. "După cum se poate vedea am mult de lucru și azi. Pendulul acesta, care provine de la un ceas de peste 100 de ani, avea niște dinți rupți. Am pus alții în loc, iar acum îi șlefuiesc, îi pilesc ca să-l aduc la forma inițială. Astăzi o să mă ocup de caseta de pendul. Sunt unele ceasuri pe care le repar în zece minute, dar ele pot fi gata și într-o zi, în funcție de problema pe care o au. Eu am făcut școala pe vremuri și din anul 1975 sunt lucrător. Am avut un frate care era ucenic, iar când era în anul II de ucenicie a murit. Apoi, părinții mei mi-au spus că trebuie să învăț și eu o meserie, ceea ce am și făcut, iar în timp m-am obișnuit. În Constanța, mai sunt 15 ceasornicari buni. Mai sunt însă mulți care nu fac o muncă bună din punct de vedere calitativ, iar alții sunt depășiți, au peste 70 de ani. Când eram mai tânăr, lucram foarte mult, dar acum am obosit. De obicei, lucrările grele se fac dimineața, la prima oră, când ești odihnit. Trebuie să ai răbdare, să nu îți tremure mâinile, să fii meticulos, calm și să-ți placă ceea ce faci. M-am chinuit foarte mult azi cu un ceas căruia nu i se desfăceau șuruburile, așa că i-am pus niște ulei, l-am lăsat deoparte, am luat altul, iar mai târziu l-am luat iarăși. Trebuie să ai răbdare în meseria aceasta. Am lucrat cu ceasuri pe care nu le-am putut repara din lipsă de piese de schimb. De obicei, piesele sunt de la diverși furnizori din țară", a mărturisit nea Gicu.

"Tinerii nu au răbdare să câștige banii în timp"

Nea Gicu e bucuros că are cui să lase moștenire meseria și toate sculele de pe bancul său de lucru. Și-a învățat fiul, în vârstă de 22 de ani, să repare ceasuri, însă lipsa unei diplome de calificare îl împiedică pe tânăr să lucreze cot la cot cu tatăl său. Acest lucru îl supără pe nea Gicu, care, mai în glumă, mai în serios, speră ca președintele Klaus Iohannis să-și îndrepte privirea și spre școlile de meserii, "având în vedere că bunicul său a fost ceasornicar". "Băiatul meu are 22 de ani, termină Facultatea de Finanțe Bănci și nu face nimic cu ea, deci am hotărât să-l iau aici și să-l învăț, însă nu pot să-l angajez, pentru că nu are diplomă de ceasornicar. El este foarte receptiv, vrea să învețe, dar singura problemă e lipsa acelei diplome. În primăvară, vom vedea dacă se poate face o comisie de ceasornicari, care să-l evalueze în cadrul unei probe practice. Pe îl oprește o hârtie. Oriunde te duci te întreabă dacă ai o calificare. În Elveția nu-mi permit să-l trimit, e prea scump. Acum, cu noul președinte, sperăm să se facă ceva și în acest sens, având în vedere că bunicul său a fost ceasornicar. Poate se va gândi să reînvie și școlile acestea de meserii. Vedeți, tinerii din ziua de astăzi nu au răbdare să câștige banii în timp. Cum trece luna, vor banul", a povestit maes-trul ceasornicar.

Ustensilele, vechi de zeci de ani, dar la fel de bune

Cât despre ustensilele cu care lucrează, nea Gicu a spus că toate acestea îi aparțin. Dacă unele și le-a cumpărat singur în urmă cu foarte mulți ani, pe altele le-a moștenit sau le-a primit de la cei care l-au învățat meserie. "Ustensilele pe care le vedeți aici sunt toate ale mele și le-am dobândit în timp. Lampa mi-a dat-o meșterul care m-a învățat meserie, iar cleștii îi am de când eram ucenic. Tehnica evoluează și noi trebuie să ținem pasul cu ea, însă toate ustensilele mele sunt vechi de zeci de ani și au rămas la fel de bune. În meseria aceasta trebuie să îți cumperi scule de calitate, altfel nu faci absolut nimic. Sunt colegi care sunt depășiți de situație, iar atunci trimit totul la mine, deoarece sunt lucrări grele, care necesită pricepere, timp, anumite piese", a spus nea Gicu.