Avioanele nu zboară când se prăbușește-o țară

Avionul zboară de ceva vreme într-o direcție necunoscută. Pasagerii se uită buimaci pe geam, încercând să deslușească forme și siluete cunoscute printre figurinele de nori. Încotro ne îndreptăm, cine ne pilotează, de ce ne mai aflăm în avionul ăsta, când majoritatea curselor civilizate au decolat în direcții diametral opuse? Fiecare își pune întrebări în gând, simulând răspunsuri prin mișcări mute de buze. Își prind, în schimb, centura mai puternic, strângând aproape până la sufocare cureaua. Avionul tremură din toate încheieturile, trosnește la toate colțurile, huruie din străfundul măruntaielor, spre groaza tuturor.
O voce calmă, puțin bâlbâită, anunță prin difuzoare. "Stați calmi, nu e decât șocul unui nou acord cu FMI. Șomajul va crește cu 20 de procente, vremea e frumoasă la sol, unde sindicatele protestează pașnice. Profesorii nu mai intră la oră, nu mai avem bani de pensii, iar sănătatea e în comă. Criza nu a trecut așa că vă urăm călătorie sprâncenată împreună cu Guvernul și Parlamentul României".
Cele 21 de milioane de pasageri de la clasa "Poor and very Poor" freamătă sub șocul veștilor aflate.
La cinci metri mai încolo, în spatele cortinei de mătase, privilegiații sorții își savurează în liniște paharele de șampanie scumpă și mâncăruri alese. De 20 de ani, zborul acesta este cel mai relaxant preludiu pentru mâna de afaceriști care și-a creat imperii pe umerii unui popor umilit și flămând. Afaceri cu statul, corupție, abuzuri, japcă în numele parvenirii rapide. Au locurile personalizate, în funcție de guvernările și culorile politice care i-au urcat în avion pe banii țării. "Să trăiți, cu tot respectul pe care îl am pentru dumneavoastră, știți cât vă respect, mai mult decât pe mama mea care e grav bolnavă. O să vorbesc să înțelegeți numai dumneavoastră, să nu ne intercepteze turnul de control", se gudură o figură slinoasă printre fotoliile aurite ale bogătașilor. Este stewardul Voicu, cel mai cunoscut servant de la bordul navei. "Sunteți fratele meu, Dumnezeu știe cât vă port în inimă, și toată stima mea numai pentru familia dumneavoastră se îndreaptă. Am vorbit cu mecanicul șef de la motoare și se rezolvă. Nu trebuie decât să îmi dați puțin ulei, nu mult, doar 200 de litri, bineînțeles, cu titlu de împrumut. Că de la dumneavoastră, care sunteți mai presus decât mama mea, nu aș cuteza să cer nici un fir de ață, la cât de mult vă iubesc și vă stimez. Dumneavoastră îmi dați uleiul, mecanicul unge motorul și afacerile vă merg strună", își prezintă el oferta către unul din pasagerii de la clasa de lux. Două scaune mai în spate, Vanghelie numără hublouălele, în timp ce Hrebenciuc taie coardele de la parașuta lui Mitrea. Din toaletă se aude scandal mare. Geoană e prins la înghesuială de Mihaela "dragostea mea" și mama soacră. Mazăre, cu două brazilience lângă el, trage pătimaș din trabucul cubanez care îi umple gura.
În cabina avionului e ședință. Tot timpul se discută, se ridică probleme, însă măsurile se iau după ureche sau nu se iau deloc. Norii negri printre care zboară avionul de ani buni par să nu se mai termine, iar Patriciu amenință că golește rezervoarele. Prin stație se primește un mesaj că din față se apropie norul vulcanic din Islanda. Semnale de evitare, aterizarea de urgență, orice numai să se ocolească norul.
Boc, ștrangulat aproape de manetele de control, imediat face o nouă ședință. Se arată mirat că motoarele avioanelor se opresc când intră cenușă în ele. Și în tancurile din Irak intră nisip, dar nu se opresc. Solicită imediat o expertiză tehnică.
Prin câți nori și furtuni a trecut țara asta de 20 de ani încoace, nu o să se sperie ei așa, cu una, cu două, de capriciile unui vulcan care mai e și islandez pe deasupra. Să fi văzut fulgere și trăsnete la noi când au venit minerii, cutremure când a picat FNI, cenușă și râuri de lavă când gașca de politicieni îmbuibați a pus labele pe țara asta.
Unul câte unul, motoarele avionului se opresc, scoțând un fum gros. Avionul intră în picaj, apropriindu-se vertiginos de sol. O voce se aude din nou prin difuzoare. "Gașca parașutelor politice vă salută din zbor. Vă urăm aterizare ușoară, căci viața vă va fi tot grea. Ne vedem la sol, cu cei care vor supraviețui. Vorbesc acum să înțelegeți numai dumneavoastră… Chhhhh".