"Sunt disperat, scrieți, dar nu-mi dați numele, vă implor!"

De ce le e frică oamenilor să le apară numele sau poza în ziarul căruia i se adresează ca unei ultime instanțe pentru rezolvarea unor probleme stringente? De ce mai avem păreri dacă ne dăm anonimi?

Sunt întrebări pe care ni le-am pus ori de câte ori s-a întâmplat să treacă pragul redacției noastre oameni dis-perați, înșelați în așteptări de autori-tăți sau de semenii lor. Discuțiile ulte-rioare cu ei ne-au condus spre aceeași concluzie: disperarea celor care preferă anonimatul își trage seva "din nerespectarea legii!". Totuși, ei vin cu încredere la ziarul nostru și nu ezită să ne pună în față cartea de identi-tate, numărul de telefon, alte date personale, cu condiția de... a le păstra pentru noi. Totul, pentru că au o teamă teribi-lă de urmările gestului lor îndrăzneț.

Pe de altă parte, foarte mulți cititori ai ziarului nostru își asumă acest risc pentru că își doresc enorm ca vocea lor să se facă auzită, iar lucruri de genul celor reclamate să nu se mai întâmple!

"Se adună ca-ntr-un stup…"

"Nu știu unde să mă mai plâng! Familia mea e disperată, de câțiva ani, din cauza unor vecini foarte, foarte gălăgioși, care nu știu ce e ăla respect! Imaginați-vă, noapte de noapte se strâng, ca într-un stup de albine, câte 15-20 de inși! Joacă fotbal până la trei dimineața, urlă, au un limbaj vai mama lui, fac o gălăgie de nedescris! Când îi rugăm să se potolească sau îi amenințăm că-i reclamăm, ne înjură și ne arată buzunarele pline cu bani! Am depus reclamație la Secția I de poliție, a venit un sectorist, a discutat cu vecinii recalcitranți. Tot ei s-au plâns că i-aș fi jignit eu! Problema e că nimic nu s-a schimbat după asta, gălăgia parcă e și mai mare!" - ni s-a plâns un bărbat în vârstă, care a implorat să nu-i apară numele în ziar: "Mi-e frică să nu mă omoare! Sunt om în vârstă! Ăștia sunt oameni cu bani, nu le pasă de legi! Dar vă implor, ajutați-mă cum știți dumneavoastră, de-aia am și venit la ziar!".

Am discutat pe marginea acestui caz cu agentul șef al Secției I Poliție, Constantin Niculcea, care, după ce ne-a ascultat cu atenție, ne-a spus că nu deține informații despre situația relatată, însă îi recomandă cititorului nostru să se prezinte la secția de poliție și să solicite o întrevedere chiar cu domnia-sa.

"Știu eu cum e cu legile la noi…!"

Un alt cititor, în vârstă de 69 de ani, ni s-a plâns că dosarul său a fost practic blocat de către avocat, fără să știe care este motivul clar: "De un an jumate, avocatul îmi spune să mai aștept, și când apare legea în Monitorul Oficial, mă bagă în instanță. Dau tot timpul telefon la avocat și asta e explicația. N-oi fi eu jurist, dar nici așa ceva nu pot să cred. Ar fi mai corect să-mi spună adevărul, să-mi dea onorariul înapoi, măcar să nu mai sper! Vă rog să scrieți la ziar, că nu-mi place să fiu luat de prost! Chiar dacă am o vârstă!".

Când fotoreporterul nostru a vrut să-i facă o fotografie, care să însoțească articolul ce urma să apară în ziar, a sărit ca ars: "Nu! Vă rog din suflet să nu mă fotografiați! Și să nu mai scrieți la ziar despre necazul meu. Mi-e frică să nu fiu acuzat de calomnie...! Lăsați, că știu eu cum e cu legile la noi!".

Mass-media reprezintă, într-ade-văr, un spațiu în care oamenii au posibilitatea să-și expună problemele, dar și identitatea într-un anume context social, chiar dacă acest lucru poate genera anumite probleme în viața lor privată. Credeți că teama unora de a-și asuma nemulțumirile conduce la perpetuarea a tot felul de nereguli, ca să nu le spunem ilegalități?