Părăsirea de domiciliu, una și aceeași cu abandonul de familie?

Chiar dacă mulți au această percepție, părăsirea domiciliului conjugal din motive fortuite nu este același lucru cu abandonul de familie.

Viața de familie, relațiile dintre soți, copii și relația lor cu părinții se bucură de o serie de prevederi ale legii civile, însă există și cazuri care impun și unele măsuri cu caracter penal. După cum ne-a explicat consilierul juridic Carmen Gigică, una dintre aceste situații, încadrată penal în categoria "Infracțiuni contra familiei", este abandonul de familie.

Tatăl unui copil minor susține că a fost obligat să-și părăsească domiciliul conjugal în urma unui scandal în familie, recunoscând că s-a enervat atât de tare încât a luat cu el toți banii din casă, ignorând că frigiderul era aproape gol, iar fiica sa, în vârstă de aproape doi anișori, nu avea practic ce să mănânce: "Soția mea a fost nevoită să ceară ajutorul vecinilor ca să-i cumpere fetiței lapte și ce mai avea nevoie. M-a forțat să plec, chiar m-a amenințat că o să-și cheme părinții de la țară, să mă evacueze, ei fiind proprietari. De rușinea vecinilor, am plecat, cu toate că amândoi avem viză de flotant în casa socrilor. Eu i-am trimis vorbă să mă primească înapoi, dar ea m-a amenințat că ne vedem la tribunal. Vreau să știu dacă legea vede acest lucru ca abandon de familie și pot să înfund pușcăria din cauză că soția nu are niciun venit, eu am luat toți banii din casă și copilul suferă?".

Părăsire de domiciliu

Dacă lucrurile stau așa, situații de genul celei relatate mai sus se încadrează la părăsire de domiciliu și nu la abandon de familie, precizează consilierul juridic, cele două încadrări fiind absolute diferite. Totul, din cauză că soțul și tatăl unui minor susține că a plecat fortuit din domiciliul conjugal și nu pentru că asta i-a fost dorința. Totuși, chiar dacă locuiește în altă parte, bărbatul este obligat să se ocupe de copil și familie în continuare, fiindcă statutul de soț și părinte îl obligă. Dacă soția îi va respinge însă dreptul de a se ocupa de copil, soțul o poate da în judecată, urmând ca instanța să dispună cele mai bune măsuri în favoarea intereselor minorului.

Ce este abandonul de familie

Pentru a nu se face confuzii între părăsirea de domiciliu fortuită și abandonul de familie, legislația penală a stabilit clar dimensiunile abandonului de familie. Așadar, abadonul de familie înseamnă săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale; b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzută de lege; c) neplata cu rea-credință, timp de două luni, a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească, care se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Răspunderea penală

Acțiunea penală pentru abandonul de familie se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea părților înlă-turând răspunderea penală. Dacă părțile nu s-au împăcat, însă în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul când stabilește vinovăția, poate pronunța împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.