Copiii stresați sau frustrați pot deveni furioși (II)

Atunci când comportamentul furios al copilului apare în așa-zisa copilărie timpurie, părinții trebuie să se ocupe de corectarea acestor manifestări. Dacă nu se vor lua la timp măsuri preventive și terapeutice de corectare, mai târziu, copilului îi vor lipsi abilitățile social-emoționale, motiv pentru care nu va reuși să se integreze într-un grup.

Neliniștită de comportamentul extrem de agresiv al băiețelului său, care abia în luna decembrie va împlini trei ani, Anita Inelaru (31 ani) ne-a mărturisit că nu prea știe cum să reac-ționeze la mani-festările nepotrivite ale micuțului.
Îi vine în ajutor psihologul Suzana Dragoș (telefon cabinet: 0723.371.487), care face următoarele recomandări pentru astfel de situații:

Acordați-i copilului atenție maximă!
Atunci când copilului nu i se acordă atenția cuvenită chiar de la primele semne de manifestare a agresivității, el ar putea fi respins de cei de aceeași vârstă cu el și se poate simți izolat, situație care va duce și la eșecuri școlare. Drept urmare, nu-i rămâne decât să-și caute susținere printre copiii la fel de agresivi ca și el, care îl acceptă și-i dezvoltă și mai mult comportamentul. Astfel, copilul agresiv intră într-un cerc vicios din care poate ieși extrem de greu.

Încurajați comunicarea cu mult calm
Părinții ar trebui să-i explice copilului care sunt efectele negative ale manifestărilor sale agresive ori de câte ori îl surprind în astfel de situații.
Dacă, de exemplu, lovește un copil la locul de joacă, imediat după ce a agresat vreun copil părăsiți locul de joacă. Exact în acel moment. Explicați-i că ori de câte ori se va purta astfel, pedeapsa va fi aceeași: părăsirea locului de joacă.
În schimb, dacă va avea o conduită pozitivă, este foarte important să-l lăudați pentru acest lucru, evidențiind că un asemenea comportament îl face plăcut în mediul în care se află. Toate abordările părinților trebuie să fie făcute însă cu mult calm și răbdare, iar treptat vor apărea și progresele.
Paralel cu aceste lucruri, specialista vă recomandă să-i oferiți micuțului ocazia de a-și manifesta impulsurile agresive, cu condiția ca acestea să nu fie un pericol pentru altcineva: "A mal-trata animalele din pluș, a se juca cu apă și nisip, a alerga, a sări, a lovi cu un ciocan sau cu o minge, toate acestea sunt activități care îl ajută pe copil să facă față impulsurilor sale violente. Mai mult, chiar dumneavoastră puteți inventa… jocuri în care agresivitatea să fie eliberată, fără să fie distructivă pentru copil sau pentru alte persoane.
Un factor determinant în această parte a educației este propria atitudine a părinților: cum ar putea să reproșeze ceva părinții care se înfurie ușor, care țipă și trec la acte de violență fizică asupra copilului lor, când ei înșiși fac același lucru? Nu trebuie să-l loviți pe cel care lovește, să țipați mai tare decât copilul, pentru că astfel justificați actul («Dacă mama poate să o facă, eu de ce n-aș avea voie?»)" - precizează specialista.

Renunțați la amenințări!
Obiceiul de a-l eticheta drept băiat rău și obraznic sau a submina în fața copilului autoritatea celuilalt părinte sunt atitudini extrem de nocive. Numai o atitudine înțelegătoare sau o constrângere amicală, dar de mare fermitate, vor putea schimba în bine lucrurile. Trebuie să-i spuneți mereu că, de fapt, este un copil bun și foarte iubit.
Referitor la pedepse, dacă are peste doi ani, copilul poate înțelege consecințele comportamentului său, ca atare, o scurtă perioadă de izolare în camera lui l-ar putea ajuta să-și recapete controlul. De asemenea, puteți să-i interziceți temporar un privilegiu, cum ar fi timpul petrecut în fața televizorului.
Alte tehnici de disciplinare: l învățați-l să ceară iertare l oferiți-i o cale mai bună de a se exprima: "Erai furios, de asta l-ai lovit pe Alexandru! Să nu mai faci asta niciodată!" l planificați-vă un timp numai pentru copil, când să-i acordați atenția după care tânjește și lăudându-l pentru buna lui purtare cât mai des posibil l în-cercați să reacționați de fiecare dată la fel, chiar și în public, pentru că astfel va ști la ce să se aștepte când lovește sau mușcă pe cineva l încercați să nu vedeți numai lucrurile rele pe care le face copilul l limitați timpul pe care îl petrece în fața televizorului l dacă aveți un copil plin de energie, oferiți-i posibilitatea să se joace, în special afară, pentru a se liniști, căci altfel vă va teroriza.
Dacă și după aceste eforturi, copilul este la fel de agresiv în majoritatea timpului, apelați la ajutorul unui psiholog.