Colțul constănțeanului supărat

Despre clasa pregătitoare a curs multă cerneală și în ziarul nostru. O cititoare, care ne-a rugat să-i păstrăm anonimatul din dorința "de a nu supăra vreun dascăl, și-așa i-am înnebunit!", a ținut să-și exprime supărarea în calitate de bunică. După ce fiica și ginerele său au plecat la muncă în străinătate, sarcina înscrierii nepotului său "la o școală pregătitoare foarte bună mi-a revenit mie. Am lucrat și eu într-o perioadă ca educatoare, știu cu ce se mănâncă, apoi am renunțat din motive de sănătate, acum sunt pensionată medical. Totuși, prea mare nebunia cu clasa pregătitoare, câte emoții pe copii și părinți, iar apele nu sunt nici acum liniștite!".

Dascălii au păreri împărțite

De la fostele colege, cititoarea noastră a aflat că nu doar părinții și bunicii par copleșiți în continuare de ceea ce presupune clasa pregătitoare, ci și mulți dascăli (cei care au siguranța postului), care consideră că acest nou sistem de învățământ nu înseamnă altceva decât cheltuieli în plus în condițiile în care învățământul românesc are probleme atât de mari și duce lipsă de finanțare. Ar fi preferat ca toate aceste cheltuieli să fi fost îndreptate spre creșterea salariilor, pentru ca frustrările generate de acest subiect să se mai atenueze.

În schimb, dascălii care tremură pentru postul lor recunosc că dacă s-ar renunța la clasa pregătitoare, mulți ar rămâne fără norme. Dincolo de părerile împărțite, ambele tabere sunt de părere că trecerea de la grădiniță spre nivelul școlar se putea realiza foarte bine și în vechile condiții: "Nu în prezența sau absența claselor pregătitoare stă succesul sau dezastrul învățământului românesc. Trebuie umblat la rădăcină, nu la fonfleuri!" – conchide fosta învățătoare.