Istoria Constanței, sufocată de gunoaie

Centrul istoric al Constanței și Zona Peninsulară ar trebui să fie loc de promenadă atât pentru turiști, cât și pentru constănțeni. Din păcate, nimănui nu-i face plăcere să se plimbe printre gunoaie, să fotografieze saci cu resturi menajere, să admire istoria de după pungi de plastic. Cetățenii fără bun simț și autoritățile dezinteresate își dau mâna pentru distrugerea istoriei unuia dintre cele mai vechi orașe.

Întreaga zonă de sud a Constanței arată deplorabil: clădiri neîngrijite, trotuare bombardate, gropi pline cu gunoaie. Nici chiar verdele primăverii nu poate să înfrumusețeze ceea ce a fost neîngrijit ani de zile. Este ca într-o gospodărie unde gospodina a ascuns mizeria sub preș. Pe arterele principale se vede că autoritățile s-au străduit cât de cât, chiar dacă nu suficient. Însă, mai în cartier, pe străduțele înguste, dezastrul este la el acasă. Schele vechi, putrezite, care stau să cadă, resturi menajere la colț de alee, locuri virane acoperite cu gunoaie.
Ca și cum peisajul nu ar fi fost suficient de trist și dezolant, trotuarele arată ca după bombardamente. Au rămas așa de la ultimele lucrări, dar ce rost mai are să le asfaltăm, când întregul cartier este o ruină?

Amenzi imposibil de aplicat
Dincolo de dezinteresul vădit al autorităților vizavi de această zonă cu istorie, vina nu aparține numai lor. În mare parte, gu-noaiele sunt aruncate la întâm-plare tot de locatarii cartierului. Aici însă ar trebui să intervină din nou puterea autorităților, care să-i sancționeze pe cei care comit astfel de ilegalități.
Comisariatul Județean al Gărzii Naționale de Mediu, deși are astfel de atribuții, nu a aplicat, până în prezent, nicio amendă în acest sens. Legile sunt foarte aspre privind protejarea me-diului, dar nu are cine să le aplice. Potrivit directorului coordonator al instituției, Vasile Petro, amenzile s-au mărit considerabil din luna martie, ajungând de la 600-1.000 lei la 1.000-3.000 lei, însă personalul insuficient de care dispune Garda de Mediu face imposibilă aplicarea lor. În plus, comisarii se plâng că nu au instrumente cu care să probeze contravenția, cum ar fi aparate de fotografiat sau de filmat.
Și uite așa ajungem să ne plângem că trăim sufocați de pungi de plastic, resturi de construcții, resturi menajere, dar toți ridicăm din umeri și aruncăm vina în curtea celuilalt, în loc să luăm atitudine și să acționăm neîntârziat.