Idioții din librării

Întâmplări care suscită interesul se întâmplă, contrar părerii generale, și în librării, printre rafturile de cărți, acolo unde oameni cu umor mai mult sau mai puțin voluntar poposesc pentru câteva minute pentru a cumpăra ceva sau doar pentru a face conversații satisfăcătoare, măcar din punctul lor de vedere.

Librari din Constanța ne-au atras atenția asupra acestor întâmplări a căror recurență este îngrijătoare, dar, slavă Domnului, cazurile sunt suficient de haioase pentru ca angajații librăriilor să nu se plictisească foarte tare.
Bogdan Papacostea, mana-gerul unei librării, povestește, pe site-ul său, o palpitantă aventură consumată printre cărți: "Dintre zecile de ciudați care se perindă prin librărie, s-a remarcat cu brio micuța norvegiană. Așa a început povestea ei: «Aveți un dicționar român- norvegian?» «Avem, desigur!» Și am condus-o la raftul cu pricina. S-a uitat rapid peste dicționare, apoi m-a întrebat: «Dar ghid de călătorie Norvegia aveți?» «Bineînțeles, poftiți! Avem de două feluri. Luați loc pe fotoliu și comparați-le, nu vă grăbește nimeni.» Se fixează comod în fotoliu și se apucă de comparat. Oftează, calculează, mormăie. Se ridică și îmi înapoiază ghidurile. «Nu iau niciunul din ele, pentru că nici nu am nevoie, de fapt.» «A, în regulă, foarte frumos», zic eu zâmbind și duc volumele la raft.
De sub ochelarii negri îi răsar sprâncenele stranii, desenate cu creionul chimic. Figură de copil cu retard mintal. Buze rujate intens. Păr lung, prins în coadă, coborât pe umărul drept. «O să merg în Norvegia la o prietenă de-a mea, spune. Foarte norocoasă fata asta. Prost să fii, noroc să ai. S-a dus la plajă, a dat peste el acolo și a luat-o de nevastă, acum e mare doamnă. Și e o analfabetă. Cum s-o fi descurcând? S-a învățat acolo, conduce mașina. Dar eu dacă n-am noroc, ce să fac? Cine mă primește pe mine așa?» Și-mi arată degetele estropiate de la mâna dreaptă, apoi și de la mâna stângă. Opa, îmi spun, începe circul ororilor! Păzea! «M-am curentat la serviciu, că am pus mâna pe bara de curent. Curentul a intrat pe aici și a ieșit pe aici». «Nu trebuie să-mi arătați!», sar ca ars când văd că-și saltă rochița. Prea târziu. Undeva sus, pe piciorul grăsuț, se vede o cicatrice. Pe-aici a ieșit curentul. Sunt dezarmat, totul s-a petrecut prea repede. Un gând grijuliu îmi spune: «Vezi să nu se fi rănit și în locuri mai ascunse.» Din fericire, micuța norvegiană sare la altă problemă. «E plin de prostituate la plajă! N-ai loc de ele. Și eu sunt prostituată.» No shit! «Dar e foarte greu, prețurile sunt foarte mici.» Până să-i spun că prefer să nu aud detalii, îmi prezintă mercurialul în amănunt: oral, anal, total, cu sau fără prezervativ. Răsuflu ușurat că nu mai e nimeni în librărie. Monologul continuă furtunos: «Dacă ceri mai mult îți spune clientul că ești nebună. Păi, cer minorele alea 30 de lei, tu cum ceri 50?» La cât e de însuflețit expozeul, încep să mă tem că o să se rătăcească în detalii. Dacă apare vreun client în librărie o să creadă că am pus cărți în raft de fațadă. Da, zic eu cu înțelepciune, viața e așa cum e."

"Cărțile motivaționale sunt pentru oamenii cu probleme"
Și Prăvălia cu Cărți are clienții ei "interesanți", librarul Cristi Zeciu informându-ne în acest sens: "Vine o tipă și cere «Cărțile Junglei». I le dăm, se uită și spune: «Nu e scrisă de ăsta». «Dar de cine?», întrebăm noi. «De altul. Am văzut eu la Diverta, era alt autor. Mă duc să-mi întreb copilul cine a scris-o», spune ea. Se întoarce după două ore și spune: «Da, aveți dreptate, acesta a scris-o.» Ce să mai spun? La noi în Prăvălie intră crema idioților din Constanța".
Din "repertoriul" bogat acumulat de Prăvălia cu Cărți nu lipsesc nici doritorii de cărți motivaționale, aflate în mare vogă: "Sunt oripilați când le zic că lucrările motiva-ționale sunt pentru oamenii cu probleme".
Bogdan Papacostea evocă mo-mentul în care un doritor de senzații tari i-a solicitat cartea "24 de ore ca să devii una cu Dumnezeu". "Îmi instalez zâmbetul de protocol, îl asigur că nu avem acest titlu și-apoi îl întreb inocent dacă nu i se pare paradoxal și, cumva, ironic să aibă nevoie de mai mult de o săptămână să citească o carte care îi promite unirea cu Divinitatea în fix 24 de ore. Tipul se enervează, își comută vocea pe înalte și mă asigură că acea carte chiar conține o formulă care te poate duce în Nirvana în intervalul promis", povestește librarul.
"Unii au senzația că intră la autoservire, sau la supermarket. Iar alții ne mai și întreabă: «Cum e organizată librăria?» Și le spunem: «Astfel încât să nu găsiți nimic și să fiți nevoiți să comuni-cați cu noi.» Sunt înspăimântător de mulți ciudați în orașul acesta", concluzionează Cristi Zeciu.