"Căpușele" au umflat prețul materialelor de construcții

Piața românească este paradoxală. Prețurile la consumatorul final cresc chiar și când cererea scade dramatic.

Ce vreți, comerțul e liber!
Lucrurile stau la fel în mai toate domeniile, fie că e vorba de alimente sau de materiale de construcții. Peste tot cererea s-a redus dramatic pe fondul scăderii veniturilor populației și agenților economici. Producătorii agricoli și industria alimentară se plâng că sunt nevoiți să vândă mai ieftin decât în 2009, dar cumpărătorii văd că prețurile alimentelor sunt mai mari decât anul trecut.
Cine le umflă? Toată lumea arată cu degetul spre comerț, unde mărfurile trec prin mai mulți intermediari și se încarcă de adaosuri. Ce vreți, comerțul e liber!
Piața materialelor de construcții nu face excepție de la regulă. În acest an, sectorul construcțiilor a scăzut dramatic. Volumul lucrărilor (declarate și fiscalizate) e mai mic cu 17,2% pe total, iar pe segmentul locuințelor, cu 37,4%.
Fabricile de materiale de construcții au fost nevoite să se alinieze la scăderea cererii. "Pe ansamblu, toate prețurile materialelor de construcții s-au redus. La cărămidă, spre exemplu, cu 30%, iar la ciment, cu cel puțin cu aceeași cotă. În alte județe, cimentul s-a ieftinit chiar până la 40%, față anul 2009" - afirmă Gheorghe Ciurea, vicepreședintele Confederației Patronale din Industria României CONPIROM.
Producătorii de BCA au fost și ei nevoiți să-și ieftinească produsele, pentru a dinamiza cererea, cu circa 10% comparativ cu anul trecut. Pe de altă parte, în prețurile reduse sunt incluse și o serie de servicii, precum transportul și manipularea.
Există și produse - precum cele din metal (fier beton, tablă, cornier. țeavă) - care s-au scumpit. În cazul lor, deși cererea a fost mai mică, influența cea mai mare au avut-o creșterea prețului minereului pe piața internațională și cursul valutar. Față de anul trecut, materialele din metal sunt ceva mai scumpe, resimțindu-se și creșterea TVA de la 19% la 24%. La tablă, spre exemplu, sporul este de 5 - 6%.

Practici parazitare
Dacă la marile firme de comerț din branșă, materialele de construcții continuă să fie mai ieftine decât în 2009, în schimb la intermediari și revânzători, sunt mai scumpe.
Spre exemplu, în micile prăvălii de materiale de construcții din zona industrială a Constanței, prețurile sunt mai mari cu 10% decât la începutul anului. Niciuna dintre ele nu lucrează direct cu fabricile producătoare. Nici nu se pot apropia de ele. În schimb, se aprovizionează din angro-uri, de la marile case de comerț sau din magazine, uneori la a treia sau a patra mână. Respectivii intermediari profită de lipsa de informare și de comoditatea clienților și le vând produsele scumpe, în care adaosurile ajung să întreacă prețul de producție.
Până și constructorii practică metoda adaosului la materiale, deși nu fac nici un efort comercial, contribuind la scumpirea lor artificială. Iată un caz relevant: directorul unei mari case de comerț i-a solicitat unui constructor să realizeze o lucrare de reparații. Acesta s-a aprovizionat cu materialele necesare chiar din depozitul beneficiarului. La final, constructorul a prezentat un deviz, în care materialele incorporate în lucrare erau mai scumpe cu câteva procente, reprezentând: adaos comercial!
Aceste practici comerciale parazitare sunt, din păcate, larg răspândite și aduc mari prejudicii producătorilor de materiale de construcții și comercianților din prima linie. Aceștia duc tot greul, fac investiții, se modernizează, inovează, cresc calitatea și se străduiesc să reducă prețurile, pentru a dinamiza consumul. Cu toate acestea, mărfurile ajung scumpe la mulți dintre consumatorii finali, ceea ce înseamnă că toate eforturile lor au fost zadarnice.
De-ar fi doar atât, dar numeroși revânzători și constructori sunt insolvenți. Au luat marfă de la producători și de la marile companii de comerț și nu mai pot achita facturile.

Transparența prețurilor
Țara s-a umplut de anunțuri de vânzări imobiliare. Cartiere de vile, de blocuri și de case de vacanță își așteaptă clienții. Prețurile terenurilor și locuințelor au scăzut chiar și cu 50%. Lucrările de construcții sunt tot mai puține, iar creditele imobiliare se obțin cu tot mai mare greutate.
Cu toate acestea, materialele de construcții, ieftine la producători, ajung scumpe la client. În asemenea condiții, până și programele de construcție a locuințelor ieftine pentru tineri sunt blocate, iar cel mai edificator exemplu îl constituie proiectul administrației locale din Constanța.
Ce e de făcut? Opinia mea este că trebuie să se ajungă la o transparență a prețurilor. Consumatorul final trebuie să cunoască cu cât s-a vândut produsul la poarta fabricii și cu ce adaos a ajuns în galantar. Uniunea Europeană analizează un asemenea proiect pentru sectorul alimentar. De ce nu s-ar realiza acest lucru și pentru materialele de construcții. Transparența este benefică nu doar consumatorului. De ea vor profita mai ales producătorii și comercianții din prima linie, adică cei pe umerii cărora se sprijină această industrie.