Chiar aşa, se compară ce trăim noi în Constanţa, sub asediul zăpezilor, cu cele 14 ore făcute de Mazăre în drum spre aeroport, dar şi cu cele patru zile de carnaval şi „curvăsăraie”, vorba lui Gigi, pe care urmează să le petreacă la Rio de Janeiro? Asta întreba ieri mult mediatizatul Mazăre, arătându-se afectat de soarta amară.

Păi, poate ar trebui să ne simţim chiar privilegiaţi că avem un primar care ia asupra sa toate păcatele, acceptând să se expună astfel tentaţiilor şi lăsându-ne pe noi să ne mântuim spiritul prin suferinţe şi prin luptă cu nămeţii.

Oare ar trebui să ne simţim răcoriţi şi să ne gândim că l-au ajuns blestemele celor care nu pot să-şi urnească maşinile din nămeţi, cu săptămânile, ale celor care îşi rup picioarele pe trotuarele pline de gheaţă, ale celor înghesuiţi în autobuze care patinează, ale celor care locuiesc pe străzi lăturalnice şi văd cum li se adună troienele şi gunoiul în faţa casei/blocului, ale bătrânilor care, cu toate pomenile primăriei, au ajuns prizonieri în propriile case, temându-se să le părăsească fie şi pentru a se duce la pâine, ca să nu ajungă mai repede la spital?

Eu, una, nici nu l-am blestemat, nici n-am vreo satisfacţie că a rămas blocat în zăpadă, că a pierdut avionul şi că va întârzia cu o zi - vai nouă! - la proba pentru costumul cu pene pe spate pe care şi l-a comandat pentru carnaval.

Am, însă, aceleaşi întrebări pe care le-am pus de nenumărate ori: cât concediu de odihnă a avut acest primar în 2009, cât concediu de odihnă trebuie să-i plătim şi în anul 2010? Care este graficul prezenţei alesului cetăţenilor Constanţei în primărie? Care dintre angajaţii constănţeni îşi mai permite să plece în geambulii - la Rio, sau în Egipt, sau în Venezuela, sau unde-i mai trăzneşte prin cap - atunci când la locul lui de muncă se ivesc probleme grave, care i-ar solicita prezenţa, competenţa, spiritul organizatoric şi întreaga atenţie pe care angajatorii (alegă-torii, în cazul Mazăre) sunt în drept să le pretindă de la el?

Mie mi se pare că omul acesta, pe care noi îl plătim să administreze oraşul, are impresia că e un fel de senior al locului, iar noi - vasalii săi, care ar trebui să-i mulţumim pentru fiecare clipă din timpul lui preţios, dedicat divertismentului perpetuu, pe care şi-o „pierde” pentru a mai găsi o modalitate de a trece banul public în buzunarele prietenilor sau pentru a mai identifica o distracţie care să fie atât pe placul lui, cât şi pe cel a turiştilor din Mamaia.

Atitudinea aceasta de stăpân al Constanţei a fost încurajată chiar de constănţeni, de aceia care nu au curajul să sufle în faţa tupeului său, de aceia care îşi iau cu stoicism câte un şut în fund de la edilul care refuză să-i mai asculte, fie şi pe scările primăriei, pentru că l-au înfuriat ultimele anchete, de ziariştii care îi zâmbesc dulce şi evită să-l deranjeze cu întrebări incomode, dar se distrează cu peripeţiile lui mondene şi le colportează ca atare prin tabloide, de pupezele care se învârt în jurul lui şi se bucură la o pereche de chiloţi primiţi cadou.

Dar cei mai vinovaţi sunt, în opinia mea, consilierii locali, aleşi, şi ei, ai cetăţenilor, precum şi liderii politici, toţi acceptând dictatura şi toanele acestui gigolo între două vârste care ne face de râsul ţării întregi prin comportamentul său deplasat.

Iar dincolo de lipsa de reacţie a oamenilor, o lege corectă a administraţiei publice locale nu ar trebui să-i permită unui primar, plătit din banii publici, să-şi părăsească locul de muncă într-o situaţie de urgenţă şi nici să lipsească de la serviciu 300 de zile din 365 (la o estimare aproximativă care nu ştiu dacă păcătuieşte în minus sau în plus).