Lodenul albastru al "Doamnei T". Și al nostru, al tuturor…

Povestea este simplă și, totodată, complicată, ca orice poveste de viață. Și totul pare să provină din interpretarea unui celebru cântec al lui Leonard Cohen, "Faimosul loden albastru" (Famous Blue Raincoat), ale cărui triste versuri dezvăluie și ascund o tristă poveste de dragoste și infidelitate. Cântecul străbate piesa de la început până la sfârșit. Conceput ca o scrisoare, textul pare a fi adresat, de către cel ce semnează la final L.Cohen, prietenului ("my brother, my killer") care a trăit o poveste de dragoste cu soția lui, poveste înțeleasă și acceptată de soț ca făcând parte din viață, poveste care, paradoxal, nu distruge afecțiunea celui trădat față de infideli.
Piesa "Portretul Doamnei T" începe cu un pictor care vine la ușa actriței octogenare Doamna T. pentru a-i face portretul, la comanda unui necunoscut al cărui nume se promite revelat la terminarea tabloului. După ce îl refuză categoric, din inerția prizonieratului în propria singurătate, bătrâna actriță se lasă convinsă a-i poza - ori din curiozitate, ori din cauza asemănării pictorului cu fiul ei pierdut prin lume, ori întrezărind posibilitatea comunicării cu o altă ființă omenească.
Începe o serie de ședințe în cadrul cărora se creează un anumit gen de intimitate între artist și subiectul artei sale. Fără ca relația de confidență să fie declarativă, cei doi își mărturisesc cele mai profunde trăiri.
Cu dezinvoltură și farmec, Doamna T retrăiește, alături de tânărul pictor, toate sentimentele încercate într-o viață de om, de la durerea pierderii tatălui, până la fiorul adolescentin al primei iubiri, dragostea maternă, sfâșierea despărțirii de propriul copil și durerea de a fi judecată de el, suferințele despărțirilor de oamenii iubiți, unele disimulate cu umor și spirit ludic aproape tineresc, altele înecate într-o înghițitură de whisky cu miros de ploșniță sau ascunse de fumul de țigară.
La rândul lui, confidentul își povestește drama de a iubi, încă și fără speranță, o femeie care l-a părăsit pentru a-și urma marea dragoste, act de infidelitate înțeles și acceptat, aidoma cu cel din cântecul lui Leonard Cohen. Coincidențele de vârste și de nume dezvăluie, în cele din urmă, că bărbatul pe care femeia iubită de pictor l-a urmat este fiul Doamnei T, și tot el este acela care a comandat portretul și este așteptat să-l ia din casa mamei sale.
Doamna Olga Tudorache își interpretează cu incredibilă vitalitate personajul în piesa pe care o definește ca propria sa poveste, iar tânărul său partener, actorul Lucian Nuță, o acompaniază cu empatie și se lasă condus într-un damen vals trist și fermecător.
Nu este o tragedie în care protagonista să își "desfacă fermoarul și să-și arate viscerele în fața a patru sute de oameni", cum sună o replică a Doamnei T povestindu-și condiția de actriță, ci este drama unei vieți de om, cu bucuriile și suferințele ei, cu paradoxurile condiției umane, cu acel loden albastru descusut la umăr pe care cu toții îl avem undeva, pe un umeraș, într-un dulap… O viață trăită și asumată înghițitură cu înghițitură, chiar dacă uneori miroase a ploșniță.