Afacerile din peninsula Constanței sunt îngropate sub ruine (galerie foto)

Pe soclul de marmură, Ovidiu s-a gârbovit sub povara coclelii. "Cântărețul iubirilor gingașe" e singur-cuc în piața luminată de soarele verii. În anul de grație 2009, cine îndrăznește să se aventureze printre ruinele antice și contemporane din această margine a Constanței, pentru a-l saluta pe poet?

Sic transit gloria mundi
În urmă cu 88 de ani, în "orașul vechiu" (cum i se mai spunea peninsulei) se învârteau banii cu furca. Acolo erau concentrate afacerile cele mai profitabile. Zona mustea de reprezentanțele companiilor de comerț și de shipping, de hoteluri și bănci.
Viața peninsulei era legată mai cu seamă de port, dar și de turism, care lua o tot mai mare amploare.
Lumea bună venea vara "la băi", la Constanța, iar hotelurile deveneau neîncăpătoare. La "Palace", "Grand Hotel", "Bristol", "Regal", "High Life", "Regnier", "Bulevard", "Regina" (ulterior, "D’Anglitere", azi "Intim") și "Carol I", trebuia să-ți faci rezervare din vreme pentru a-ți petrece vacanța la mare.
"Sezoniștii" (apelativul folosit de către localnici pentru turiștii) erau în competiție cu negustorii pentru o cameră la hotel. Cei din urmă veneau des la Constanța, mânați fiind de afacerile cu vite, piei, miere, cereale, petrol ori cherestea.
La 1921, nu mai puțin de zece unități financiare își aveau sediile în peninsulă: Banca Creditul Dobrogei, Banca Maritimă Română, Banca de Credit Român, Banca de Scont a României, Banca Comercială Română, Banca Agricolă, Banca Generală a Țării Române, Banca Românească, Banca Națională, Banca Marmorosch și Blank. Era un semn al bogăției orașului și al locuitorilor săi.
În "orașul vechiu" se aflau și instituțiile principale: Administrația Financiară, Palatul de Justiție, Prefectura, Poșta, Pretoria Poliției, Camera de Comerț și Bursa. Industria tiparului era reprezentată de tipografiile "Albania" și "Constanța", ambele pe strada Traian, iar presa, de ziarul "Dobrogea Jună", a cărui redacție era pe strada D.A. Sturza, vizavi de Moschee.

Bogăție pe metru pătrat
Elita orașului își construise vilele și blocurile pe terenurile din nordul și sudul Pieței Independenței (azi Ovidiu). La parterul multora dintre ele se aflau prăvălii și restaurante. Zona avea un vad comercial excelent, mai cu seamă că Piața Independenței, bulevardele General Averescu (faleza de azi a Cazinoului) și Elisabeta constituiau locurile de plimbare ale localnicilor, turiștilor și marinarilor străini.
Peninsula îndeplinea un rol complex în viața economică și socială a orașului. Avea funcții comerciale, financiar-bancare, turistice, rezidențiale și de promenadă. Acolo se produceau cei mai mulți bani și erau concentrate cele mai multe valori. Pe un metru pătrat din "orașul vechiu" se producea mai mult decât oriunde în Constanța și, tocmai de aceea, terenurile și casele erau foarte scumpe. De acolo veneau și cele mai multe venituri la bugetul municipalității.

Ultimele zvâcniri
Venirea comuniștilor la putere și naționalizarea au făcut ca peninsula să-și piardă forța economică și strălucirea. Etapele de extindere și modernizare urbanistică ce au urmat după 1965, au obligat-o să împartă funcțiile economice cu noile cartiere, care și-au dezvoltat propriile vaduri comerciale.
În 1992, "orașul vechiu" mai avea încă un accentuat rol turistic și de promenadă, iar comerțul și unitățile de alimentație publică din zonă depindeau în mare măsură de aceste funcții.
După acel an, au existat câteva tentative de reînviere a vieții economice peninsulare. Ele au fost descurajate de problemele nesoluționate privind regimul juridic al clădirilor și terenurilor confiscate de comuniști. În cele din urmă, funcția financiar - bancară a fost preluată de bulevardul Mamaia, grație edificiilor impunătoare ridicate în ultimii douăzeci de ani, și, în parte, de bulevardul Lăpușneanu.

Pe toboganul dezastrului
Începând din anul 2000, odată cu venirea la putere a administrației Mazăre, procesul de degradare a imobilelor din "orașul vechiu" s-a adâncit. În decurs de 9 ani, pe fondul retrocedărilor netransparente, "cu cântec", peninsula s-a umplut de procese imobiliare și de ruine. Magazinele, restaurantele, cofetăriile și plăcintăriile au tras obloanele, Până și Cazinoul a fost închis. Zona a devenit insalubră, respingătoare și periculoasă pentru integritatea fizică a trecătorilor, o pată de noroi pe harta orașului. Localnicii o ocolesc, iar vizitatorii străini o traversează cu scârbă și teamă.
Astăzi, "orașul vechiu" produce mult prea puțin. Doar câteva entități economice mai funcționează: sucursalele a trei bănci și a două societăți de asigurări, patru-cinci firme de crewing și de pilotaj maritim, hotelul Palace, două-trei cârciumioare și două-trei pizzerii, câteva prăvălii cu alimente, pentru populația din zonă. Din cauza înmulțirii ruinelor din jur, și aceste afaceri sunt în pericol să rămână fără clienți.
Degradarea este într-atât de mare, încât de pe urma peninsulei, Constanța nu are de câștigat, ci de pierdut. Pierde afaceri, turiști, locuri de muncă, venituri, taxe și impozite; pierde imagine.

Comoara pierdută
Administrația locală se dovedește incapabilă să stopeze distrugerea imobilelor vechi din zona peninsulară, multe dintre ele datând de la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20. Odată cu dispariția lor, străvechiul Tomis va pierde o adevărată comoară: segmentul de istorie arhitectonică și urbanistică de la începutul perioadei moderne a existenței sale. Aceasta nu are doar o valoare sentimentală, ci mai ales una economică. În multe orașe ale lumii, zonele vechi sunt conservate, renovate, reintroduse în circuitul turistic și comercial. Istoria este pusă să producă.
Iată pentru comparație, o imagine din Salzburg. După cum se poate lesne constata, clădirile vechi de sute de ani sunt bine îngrijite și adăpostesc afaceri înfloritoare.