EDITORIAL
de Ada CODĂU
Aurolacul stă pe jos, în hainele lui murdare, cenușii, rupte. În timp, a devenit și el cenușiu, asortându-se într-un mod cinic cu disperarea fiecărei zile și cu trotuarele jegoase ale Constanței. Punga cu aurolac e cel mai bun prieten al lui. Nu deranjează pe nimeni, nici măcar nu ridică ochii din pământ și îmi imaginez că de acolo, de jos, tot ce vede sunt pantofii, cizmele, adidașii cu sclipici ai celor mai norocoși decât el. Dar universul lui amărât e ...