de Ada CODĂU

Aurolacul stă pe jos, în hainele lui murdare, cenuşii, rupte. În timp, a devenit şi el cenuşiu, asortându-se într-un mod cinic cu disperarea fiecărei zile şi cu trotuarele jegoase ale Constanţei. Punga cu aurolac e cel mai bun prieten al lui. Nu deranjează pe nimeni, nici măcar nu ridică ochii din pământ şi îmi imaginez că de acolo, de jos, tot ce vede sunt pantofii, cizmele, adidaşii cu sclipici ai celor mai norocoşi decât el. Dar universul lui amărât e ...

citeste mai mult