Toate măștile zâmbesc de Ziua Mondială a Teatrului
Astăzi celebrăm Ziua Mondială a Teatrului, sărbătoare fondată în 1961 de către Institutul Internațional de Teatru, care invită, în fiecare an, câte o personalitate din domeniu pentru a transmite un Mesaj Internațional. Primul mesaj de acest gen a fost scris, în 1962, de Jean Cocteau.
Anaid Tavitian, secretarul literar al Teatrului de Stat Constanța, ne-a vorbit despre semnificația acestei zile, pornind de la moto-ul "Teatrul este creația acelora dintre noi care, cât e lumea de largă, simt nevoia irezistibilă de a da binețe semenilor" (Richard Burton, 27 martie 1975, mesaj trimis cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului):
"Începând din anul 1962, ziua de 27 martie a devenit Ziua Mondială a Teatrului. Inițiativa a aparținut Institutului Internațional de Teatru prin reprezentanții membrilor săi din centrele naționale, reuniți la Paris, cu prilejul unei noi stagiuni a Teatrului Națiunilor. De atunci, Ziua Mondială a Teatrului, care se sărbătorește în fiecare an, odată cu cei dintâi muguri ai primăverii, face parte dintre manifestările cele mai rodnice ale spiritului. Această sărbătoare s-a născut din credința că pretutindeni în lume e nevoie de dialog, toleranță și înțelegere.
De-a lungul anilor, conform tradiției, în această zi, în toată lumea sărbătoarea este marcată printr-un spectacol, la începutul căruia se dă citire unui mesaj dedicat acestui eveniment, de o personalitate din lumea culturii. De-a lungul vremurilor, în ziua de 27 martie, în numele Institutului Internațional de Teatru, Mesajul lumii teatrale a fost trimis de Helene Weigel, Maurice Béjart, Pablo Neruda, Richard Burton, Dimitri Sostakovici, Luchino Visconti, ș.a. Anul acesta mesajul aparține omului de teatru brazilian Augusto Boal.
Ziua de 27 martie este o stare de spirit, o sărbătoare a tuturor celor ce creează și se reunesc în și prin Teatru, dar și a celor pe care teatrul îi bucură, îi sprijină sau îi provoacă la meditație. Reuniți întru adevăr, frumos și nădejde de mai bine, discipoli și iubitori ai Thaliei, sărbătoresc împreună Ziua Mondială a Teatrului".
"Ficțiunea pe care o creăm în fiecare zi s-a terminat. Teatrul este Adevărul Ascuns"
Anul acesta, mesajul in-ternațional este transmis de Augusto Boal, dramaturg, regizor și scriitor:
"Toate societățile umane sunt spectaculare în viața lor cotidiană și produc spectacole în momentele speciale. Ele sunt spectaculare ca și formă de organizare socială și produc spectacole asemenea celui pe care ați venit să-l vedeți aici.
Relațiile dintre oameni au o structură teatrală, chiar dacă noi nu suntem conștienți de acest lucru. Folosirea spațiului, a limbajului corpului, alegerea cuvintelor și modulația vocii, confruntarea de idei și pasiuni, tot ceea ce transpunem pe scenă este prezent și în viața noastră. Noi suntem teatrul!
Nunțile și înmormântările sunt spectacole, dar și ritualuri zilnice atât de familiare încât nici nu le mai conștientizăm. Ocaziile și circumstanțele deosebite, cafeaua de dimineață, schimbul de saluturi, dragostea timidă și pasiunile furtunoase, o ședință a senatului sau o întâlnire între diplomați - toate acestea fac parte din teatru.
Una dintre principalele funcții ale artei noastre este sensibilizarea oamenilor la spectacolul vieții cotidiene în care actorii sunt propriii lor spectatori, iar scena coincide cu stalul. Suntem cu toții artiști. Prin jocul dramatic învățăm să vedem lucrurile evidente, dar pe care nu le observăm în mod normal pentru că suntem obișnuiți doar să ne uităm la ele. Lucrurile familiare devin inobservabile: a face teatru înseamnă a lumina scena vieții noastre.
Când privim dincolo de aparențe, vedem opresori și oprimați în toate societățile, grupurile etnice, genurile, clasele și castele sociale; vedem o lume nedreaptă și crudă. Trebuie să creăm o altă lume pentru că știm că acest lucru este posibil. Însă depinde de noi dacă vom crea această lume cu mâinile noastre, jucând pe scenă și în propria noastră viață.
Participați la «spectacolul» ce este pe punctul de a începe și, odată întorși acasă, jucați-vă propriile dumneavoastră piese împreună cu prietenii și uitați-vă la ceea ce nu ați putut vedea niciodată: lucrurile evidente. Teatrul nu este doar un eveniment, ci un mod de viață! Suntem cu toții actori: a fi cetățean înseamnă nu doar a trăi într-o societate, ci a o schimba".
"Teatrul nu există ca o insulă a libertății, ci ca un refugiu în fața lașității"
Pe plan național, Ion Caramitru, președintele Uniunii Teatrale din România, transmite, la rândul său, un mesaj ocazionat de Ziua Mondială a Teatrului:
"Azi e ziua noastră
Suntem în anul 2009. Criză mondială. Recesiune. Lipsă de lichidități. Cecuri fără acoperire. Bonitate zero, pedofilie, căsătorii ratate, guverne fără scop, ciudate malformații juvenile, gerontocrație și multă, multă lipsă de idei. Și, în același timp, tone de speranță în viața care vine, în viața care îți așterne covorul de iluzii și speranțe.
Născute cum? Din ce resurse? Nu cumva ascunse în dorința unei sistematizări a așteptărilor? Unei autostrăzi virtuale pe care să se-ntâlnească mașini miracu-loase? Cu ce actori? În ce regie? În ce context? În care țară? Pe care scenă? A cărui teatru? Și care Shakespeare?
Stau să mă-ntreb, că dacă astăzi lumea vine mai mult decât oricând la teatru să nu fie cumva pentru că oamenii se ascund de realitate în speranța că teatrul le poate oferi soluții imediate.
Nimic mai fals, nimic mai rău. Astăzi, spre deosebire de trecut, teatrul nu există ca o insulă a libertății, ci, mai ales, ca un refugiu în fața lașității, a lipsei de acțiune și idei. Ieri, publicul ieșea în stradă, astăzi, schimbă guvernele în Cișmigiu. Așteaptă ca alții să se miște și uită că în sine are potențial revoluționar.
Azi, e ziua mondială a teatrului! Doamne, ce coincidență! E și ziua noastră de acces la casa de bilete. Ce coadă, domnilor! Câtă bucurie! Și ce bani puțini".
Contactat telefonic, regizorul Radu Afrim, aflat la Festivalul "Close Stranger" de la Poznan, Polonia, unde prezintă piesa "Plastilina" a transmis un mesaj publicului constănțean: "Mi-aș dori ca spectatorii din Constanța să țină cu adevărat ca teatrul lor să nu (re)devină unul doar de amuzament, ci și unul eficient din punct de vedere al atitudinii sociale, unul care să ridice/rezolve probleme ale societății și să ceară performanță reală de la actori. Doresc spectatorilor din Constanța să fie exigenți și să nu ceară doar puțin de la teatrul lor".
Teatrul către public
La nivel local, de Ziua Mondială a Teatrului, personalități din domeniu transmit prin intermediul ziarului "Cuget Liber", mesaje adresate publicului de teatru:
l Lică Gherghilescu, directorul Teatrului pentru Copii și Tineret: "Îi doresc publicului să fie în continuare alături de teatru și de artiști, și le promit spectacole cel puțin la nivelul celor pe care le-am avut până acum, și chiar mai bune. Să țină aproape de teatru!".
l Gheorghe Ungureanu, directorul Casei de Cultură Constanța, apreciază noua generație de actori: "Pe lângă actorii experimentați se ridică o nouă generație, cu priză la public. Vedem acest lucru în numărul mare de spectatori care vin la teatru. Le doresc actorilor să joace mulți ani, în cât mai multe spectacole, și să vină la Con-stanța, unde vor fi întâmpinați de o atmosferă minunată și un public pe măsură!".
l Beatrice Rancea, fost director al Teatrului Național Constanța, a sfătuit, de asemenea, publicul, să fie aproape de artiști: "Îi urez publicului iubitor de teatru să rămână aproape de artiști, pentru că, așa cum spunea și Shakespeare, teatrul este radio-grafia țării și a societății. De asta trebuie să iubească oamenii care se dedică acestei arte". Despre efectul de comercializare care pune, frecvent, teatrul la încercare, Beatrice Rancea a spus: "Fiecare face așa cum simte și se raportează conform idealurilor proprii la fenomenul teatral. Și fiecare abordează fenomenul teatral în funcție de propriile valori".
Teatrul, 25 de veacuri de existență
Teatrul există de 25 de secole ca gen de artă autonom. Așa cum arată Ovidiu Drimba în "Istoria teatrului universal", la greci, teatrul a luat naștere din imnurile cântate lui Dionysos, considerat de țărani o divinitate protectoare a viilor, a livezilor și a ogoarelor roditoare. Astfel, după ritualurile ceremo-niale închinate acestuia, urmau petreceri cu cântece și dansuri: "Condus de un corifeu, corul intona imnuri de laudă întrerupte de narațiunea unor episoade din viața zeului. Apoi corul s-a împărțit în două semicoruri cântând alternativ, în frunte cu doi corifei, care-și dădeau răspunsuri unul altuia. În momentul când unul dintre coriști a răspuns corului și corifeilor prin cuvinte atribuite zeilor - ca și cum el însuși ar fi fost Dyonisos - în acel moment a apărut de fapt primul actor, întrucât noțiunea de actor implică sine qua non un proces de preschimbare imaginară, de "transfigurare" într-un anumit personaj interpretat". (Ovidiu Drimba, "Istoria teatrului universal", editura Vestala, București 2007, pp. 11-12).
Cu ocazia acestei zile, Teatrul de Stat Constanța prezintă astăzi, de la ora 19, spectacolul "Scaiul", în regia, traducerea și adaptarea semnate de Ion Lucian. Vom avea ocazia să-i revedem pe scenă pe Dana Dumitrescu, Mihai Sorin Vasilescu, Pavel Bârsan, Adrian Dumitrescu, Ileana Ploscaru, Iulian Enache, Eugen Mazilu, Laura Iordan, Loredana Marilena Luca, Gabriela Belu, Dan Zorilă, Alexandru Mereuță, Maria Lupu, Andrei Cantaragiu, Laura Crăciun, Gelu Ciobanu, Emil Băncila și Dănuț Capră.
Anaid Tavitian, secretarul literar al Teatrului de Stat Constanța, ne-a vorbit despre semnificația acestei zile, pornind de la moto-ul "Teatrul este creația acelora dintre noi care, cât e lumea de largă, simt nevoia irezistibilă de a da binețe semenilor" (Richard Burton, 27 martie 1975, mesaj trimis cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului):
"Începând din anul 1962, ziua de 27 martie a devenit Ziua Mondială a Teatrului. Inițiativa a aparținut Institutului Internațional de Teatru prin reprezentanții membrilor săi din centrele naționale, reuniți la Paris, cu prilejul unei noi stagiuni a Teatrului Națiunilor. De atunci, Ziua Mondială a Teatrului, care se sărbătorește în fiecare an, odată cu cei dintâi muguri ai primăverii, face parte dintre manifestările cele mai rodnice ale spiritului. Această sărbătoare s-a născut din credința că pretutindeni în lume e nevoie de dialog, toleranță și înțelegere.
De-a lungul anilor, conform tradiției, în această zi, în toată lumea sărbătoarea este marcată printr-un spectacol, la începutul căruia se dă citire unui mesaj dedicat acestui eveniment, de o personalitate din lumea culturii. De-a lungul vremurilor, în ziua de 27 martie, în numele Institutului Internațional de Teatru, Mesajul lumii teatrale a fost trimis de Helene Weigel, Maurice Béjart, Pablo Neruda, Richard Burton, Dimitri Sostakovici, Luchino Visconti, ș.a. Anul acesta mesajul aparține omului de teatru brazilian Augusto Boal.
Ziua de 27 martie este o stare de spirit, o sărbătoare a tuturor celor ce creează și se reunesc în și prin Teatru, dar și a celor pe care teatrul îi bucură, îi sprijină sau îi provoacă la meditație. Reuniți întru adevăr, frumos și nădejde de mai bine, discipoli și iubitori ai Thaliei, sărbătoresc împreună Ziua Mondială a Teatrului".
"Ficțiunea pe care o creăm în fiecare zi s-a terminat. Teatrul este Adevărul Ascuns"
Anul acesta, mesajul in-ternațional este transmis de Augusto Boal, dramaturg, regizor și scriitor:
"Toate societățile umane sunt spectaculare în viața lor cotidiană și produc spectacole în momentele speciale. Ele sunt spectaculare ca și formă de organizare socială și produc spectacole asemenea celui pe care ați venit să-l vedeți aici.
Relațiile dintre oameni au o structură teatrală, chiar dacă noi nu suntem conștienți de acest lucru. Folosirea spațiului, a limbajului corpului, alegerea cuvintelor și modulația vocii, confruntarea de idei și pasiuni, tot ceea ce transpunem pe scenă este prezent și în viața noastră. Noi suntem teatrul!
Nunțile și înmormântările sunt spectacole, dar și ritualuri zilnice atât de familiare încât nici nu le mai conștientizăm. Ocaziile și circumstanțele deosebite, cafeaua de dimineață, schimbul de saluturi, dragostea timidă și pasiunile furtunoase, o ședință a senatului sau o întâlnire între diplomați - toate acestea fac parte din teatru.
Una dintre principalele funcții ale artei noastre este sensibilizarea oamenilor la spectacolul vieții cotidiene în care actorii sunt propriii lor spectatori, iar scena coincide cu stalul. Suntem cu toții artiști. Prin jocul dramatic învățăm să vedem lucrurile evidente, dar pe care nu le observăm în mod normal pentru că suntem obișnuiți doar să ne uităm la ele. Lucrurile familiare devin inobservabile: a face teatru înseamnă a lumina scena vieții noastre.
Când privim dincolo de aparențe, vedem opresori și oprimați în toate societățile, grupurile etnice, genurile, clasele și castele sociale; vedem o lume nedreaptă și crudă. Trebuie să creăm o altă lume pentru că știm că acest lucru este posibil. Însă depinde de noi dacă vom crea această lume cu mâinile noastre, jucând pe scenă și în propria noastră viață.
Participați la «spectacolul» ce este pe punctul de a începe și, odată întorși acasă, jucați-vă propriile dumneavoastră piese împreună cu prietenii și uitați-vă la ceea ce nu ați putut vedea niciodată: lucrurile evidente. Teatrul nu este doar un eveniment, ci un mod de viață! Suntem cu toții actori: a fi cetățean înseamnă nu doar a trăi într-o societate, ci a o schimba".
"Teatrul nu există ca o insulă a libertății, ci ca un refugiu în fața lașității"
Pe plan național, Ion Caramitru, președintele Uniunii Teatrale din România, transmite, la rândul său, un mesaj ocazionat de Ziua Mondială a Teatrului:
"Azi e ziua noastră
Suntem în anul 2009. Criză mondială. Recesiune. Lipsă de lichidități. Cecuri fără acoperire. Bonitate zero, pedofilie, căsătorii ratate, guverne fără scop, ciudate malformații juvenile, gerontocrație și multă, multă lipsă de idei. Și, în același timp, tone de speranță în viața care vine, în viața care îți așterne covorul de iluzii și speranțe.
Născute cum? Din ce resurse? Nu cumva ascunse în dorința unei sistematizări a așteptărilor? Unei autostrăzi virtuale pe care să se-ntâlnească mașini miracu-loase? Cu ce actori? În ce regie? În ce context? În care țară? Pe care scenă? A cărui teatru? Și care Shakespeare?
Stau să mă-ntreb, că dacă astăzi lumea vine mai mult decât oricând la teatru să nu fie cumva pentru că oamenii se ascund de realitate în speranța că teatrul le poate oferi soluții imediate.
Nimic mai fals, nimic mai rău. Astăzi, spre deosebire de trecut, teatrul nu există ca o insulă a libertății, ci, mai ales, ca un refugiu în fața lașității, a lipsei de acțiune și idei. Ieri, publicul ieșea în stradă, astăzi, schimbă guvernele în Cișmigiu. Așteaptă ca alții să se miște și uită că în sine are potențial revoluționar.
Azi, e ziua mondială a teatrului! Doamne, ce coincidență! E și ziua noastră de acces la casa de bilete. Ce coadă, domnilor! Câtă bucurie! Și ce bani puțini".
Contactat telefonic, regizorul Radu Afrim, aflat la Festivalul "Close Stranger" de la Poznan, Polonia, unde prezintă piesa "Plastilina" a transmis un mesaj publicului constănțean: "Mi-aș dori ca spectatorii din Constanța să țină cu adevărat ca teatrul lor să nu (re)devină unul doar de amuzament, ci și unul eficient din punct de vedere al atitudinii sociale, unul care să ridice/rezolve probleme ale societății și să ceară performanță reală de la actori. Doresc spectatorilor din Constanța să fie exigenți și să nu ceară doar puțin de la teatrul lor".
Teatrul către public
La nivel local, de Ziua Mondială a Teatrului, personalități din domeniu transmit prin intermediul ziarului "Cuget Liber", mesaje adresate publicului de teatru:
l Lică Gherghilescu, directorul Teatrului pentru Copii și Tineret: "Îi doresc publicului să fie în continuare alături de teatru și de artiști, și le promit spectacole cel puțin la nivelul celor pe care le-am avut până acum, și chiar mai bune. Să țină aproape de teatru!".
l Gheorghe Ungureanu, directorul Casei de Cultură Constanța, apreciază noua generație de actori: "Pe lângă actorii experimentați se ridică o nouă generație, cu priză la public. Vedem acest lucru în numărul mare de spectatori care vin la teatru. Le doresc actorilor să joace mulți ani, în cât mai multe spectacole, și să vină la Con-stanța, unde vor fi întâmpinați de o atmosferă minunată și un public pe măsură!".
l Beatrice Rancea, fost director al Teatrului Național Constanța, a sfătuit, de asemenea, publicul, să fie aproape de artiști: "Îi urez publicului iubitor de teatru să rămână aproape de artiști, pentru că, așa cum spunea și Shakespeare, teatrul este radio-grafia țării și a societății. De asta trebuie să iubească oamenii care se dedică acestei arte". Despre efectul de comercializare care pune, frecvent, teatrul la încercare, Beatrice Rancea a spus: "Fiecare face așa cum simte și se raportează conform idealurilor proprii la fenomenul teatral. Și fiecare abordează fenomenul teatral în funcție de propriile valori".
Teatrul, 25 de veacuri de existență
Teatrul există de 25 de secole ca gen de artă autonom. Așa cum arată Ovidiu Drimba în "Istoria teatrului universal", la greci, teatrul a luat naștere din imnurile cântate lui Dionysos, considerat de țărani o divinitate protectoare a viilor, a livezilor și a ogoarelor roditoare. Astfel, după ritualurile ceremo-niale închinate acestuia, urmau petreceri cu cântece și dansuri: "Condus de un corifeu, corul intona imnuri de laudă întrerupte de narațiunea unor episoade din viața zeului. Apoi corul s-a împărțit în două semicoruri cântând alternativ, în frunte cu doi corifei, care-și dădeau răspunsuri unul altuia. În momentul când unul dintre coriști a răspuns corului și corifeilor prin cuvinte atribuite zeilor - ca și cum el însuși ar fi fost Dyonisos - în acel moment a apărut de fapt primul actor, întrucât noțiunea de actor implică sine qua non un proces de preschimbare imaginară, de "transfigurare" într-un anumit personaj interpretat". (Ovidiu Drimba, "Istoria teatrului universal", editura Vestala, București 2007, pp. 11-12).
Cu ocazia acestei zile, Teatrul de Stat Constanța prezintă astăzi, de la ora 19, spectacolul "Scaiul", în regia, traducerea și adaptarea semnate de Ion Lucian. Vom avea ocazia să-i revedem pe scenă pe Dana Dumitrescu, Mihai Sorin Vasilescu, Pavel Bârsan, Adrian Dumitrescu, Ileana Ploscaru, Iulian Enache, Eugen Mazilu, Laura Iordan, Loredana Marilena Luca, Gabriela Belu, Dan Zorilă, Alexandru Mereuță, Maria Lupu, Andrei Cantaragiu, Laura Crăciun, Gelu Ciobanu, Emil Băncila și Dănuț Capră.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!