Sunt şi situaţii când, din cauza tratării superficiale a mamei, mor bebeluşii

Mortalitatea maternă este definită ca fiind decesul unei femei în timpul sarcinii sau în termen de 42 de zile de la încheierea sarcinii din orice cauză legată sau agravată de sarcină sau de îngrijirea sarcinii. Sunt luate în considerare orice decese provocate de complicaţii ale avortului în orice stadiu al sarcinii.

În România secolului XXI, în ciuda progreselor remarcabile ale medicinii, în tot mai multe spitale din ţară femeile mor pe capete pentru că îşi doresc să aducă pe lume copii. După ce au citit în ziarul nostru nr. 5555 din 26 septembrie a.c. că, în nici doi ani, numai la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, şase mame au murit după naştere, iar bilanţul negru nu-i scuteşte nici pe copii, peste 300 murind în judeţul nostru înainte de a împlini vârsta de un an, au simţit nevoia să pună punctul pe „i”.

„Pe vremuri se năştea cu moaşe, dar parcă nu mureau atâtea femei!”

„Credem că asemenea tragedii mai sunt posibile din cauză că din ce în ce mai multe cadre medicale nu mai practică medicina din vocaţie, ci pur şi simplu o tratează ca pe o afacere din care trebuie să iasă bani cu orice preţ” - Laura Dimancea, S. Stoian, V. Soare, din Constanţa.

„Pentru multe femei, sarcina şi naşterea nu sunt uşoare, multe îşi asumă riscuri pentru a-şi împlini visul de a-şi ţine în braţe bebeluşii, dar, culmea ironiei, mai mult se moare în cazuri nu foarte complicate, şi asta pentru că doctorii respectivi le tratează cu dezinteres. Când auzi poveşti atât de triste, care mai de care mai zguduitoare, de piatră să fii, femeie sau bărbat, şi îţi dau lacrimile. Singurul lucru pe care aş vrea să-l facă politicienii care vor veni la conducere după alegeri este acela de a da o lege foarte clară privind malpraxis-ul. Pentru că legislaţia actuală îi favorizează tot pe medici.

Revenind la articolul apărut în ziarul dumneavoastră, vreau să vă spun că străbunica mea a născut şapte copii cu moaşe din sat, nici nu ştiu câtă şcoală aveau, dar n-a avut nici un fel de problemă. În schimb, mama mea a murit în anul 1986, din cauza unui avort provocat. Eu eram destul de măricel şi ţin minte că ai mei o jeleau, iar la poartă băteau miliţienii, ca să afle cine i-a făcut avortul. Săracu’ tata, ce de extemporale a mai dat la miliţie, de parcă nu-i ajungea nenorocirea de a rămâne singur cu patru copii mici de crescut. Până la urmă a cedat, iar femeia aia, mamă a trei copii, a ajuns la puşcărie. Mi-aş fi dorit enorm ca măcar acum, când medicina a ajuns departe, nici o femeie să nu moară la naştere şi nici un copil să nu-şi piardă mama în condiţiile astea. Din păcate, parcă am trăi în Africa, încă se moare din această cauză şi cred că trebuie să se facă ceva serios ca să se împiedice asta. Politicenii se bat în campania electorală, dar unul nu vorbeşte despre indiferenţa şi hapsâneala doctorilor!” - Mariana Alecu, din Constanţa.

Indiferenţa faţă de mamă a dus la moartea bebeluşului

„Pe toată perioada sarcinii am fost, lunar, la control, la un medic obstetrician renumit din Constanţa. Nu mi-a spus niciodată că ar fi o problemă cât de mică, nici cu copilul, nici cu mine. Trebuia să nasc prin cezariană şi după ce am avut ghinionul să mi se rupă apa l-am anunţat. Era noapte, în jur de ora 01,00, şi mi-a spus să mă duc repede la spital, că o să vină şi el. A venit, dar abia după-amiaza, şi mi-a făcut cezariană. Copilul, o fetiţă, s-a născut viu, şi iarăşi mi-au spus că totul este OK, deşi tot ce mânca voma. Peste câteva zile mi-au dat drumul din spital, spunându-mi că starea mai rea a copilului este din cauza icterului pe care îl fac toţi la naştere. Copilul nu lua în greutate nici după externare, iar ei continuau să-mi spună că e bine. Când am văzut că nu e bine deloc l-am dus la Bucureşti. Acolo mi s-a spus că totul s-a datorat faptului că micuţa a înghiţit mult lichid şi nu a fost curăţată cum trebuie şi că m-am dus prea târziu ca s-o mai poată salva. Apoi au început să facă şi ei tot felul de experienţe cu ea. Peste câteva zile bebeluşul a murit. Toţi cunoscuţii mă sfătuiesc să-l dau în judecată pe medic, dar sunt atât de îndurerată, încât, cel puţin pe moment, nu am puterea necesară, dar sper să-mi revin şi să pot trage un semnal de alarmă, pentru că din ziarul dumneavoastră am aflat că numai în acest an, în judeţul Constanţa, au murit 83 de bebeluşi. Mai rău ca în Africa!” - Diana, 25 ani, din Constanţa.

Îngrijorate de rata mortalităţii materne şi a celei infantile, dar şi de exodul medicilor români, viitoarele mămici atrag atenţia autorităţilor să se aplece cu mai multă responsabilitate asupra acestor aspecte.